Dacă vi se pare că viaţa voastră nu are prea multă însemnătate, gândiţi-vă că există o sectă de poporeni care îşi anulează până şi cea mai mică urmă de scop pe pământ. Aceşti oameni ies în stradă cu pancarte cu diferite mesaje mai puţin sau şi mai puţin inteligente şi doresc scoaterea tablourilor lui Renoir din muzee.

 

rs1

 

De unde a pornit toată treaba? Max Geller, un fin cunoscător al artei dispreţului, urăşte atât de mult tablourile pictorului francez încât a creat o pagină de Instagram, Renoir sucks at painting(pagină cu 10,8k followers). Aici se postează tablouri însoţite de critici sumare şi fade, poze cu oameni arătând m**e în faţa tablourilor impresionistului sau afişând feţe dezagreabile care le reflectă sufletul.

rs2

Vă daţi seama cât de trişi sunt oamenii aceştia? Ei nu sunt de acord cu o mare decizie în lumea artei, că Pierre-Auguste Renoir este un pictor foarte bun, nu sunt de acord că unul dintre marii impresionoşti avea talent şi că ar trebui expus. Ei sunt împotriva acestei dictaturi a frumosului. Cum lor li se pare un excrement opera acestui pictor, ei nu vor ca ea să le fie impusă drept artă şi cu atât mai mult să fie expusă într-un muzeu. Perfect. Dar să îţi transformi neplăcerea şi dezaprobarea într-o astfel de ură, să o materializezi în proteste stradale cu mesaje precum God hates Renoir, atunci ai depăşit o limită, atunci înseamnă că nu ai pic de luciditate.

retard

 

Eşti atât de redus mintal încât în loc să îţi ocupi timpul într-un mod constructiv, tu te duci la muzee să te strâmbi în faţa unor tablouri, dupa care îţi scoţi din ghiozdan cartonul pe care menţionezi că un anume om pictează execrabil, te duci în faţă la Boston’s Museum of Fine Arts şi ce faci, mai exact?

rs3

 

Îţi spun eu ce faci. Tu, un nimeni în artă, o persoană care probabil trăieşte doar biologic, o persoană lipsită de înţelegere şi toleranţă, stai şi conteşti talentul şi munca unui artist al secolului trecut, un artist care a reuşit să distrugă regulile stricte impuse de Salon pe vremea aceea. Ştiţi ce erai dacă nu erai expus la Salon? Un refuzat. Refuzaţii aveau şi ei salonul lor la o perioadă anume după cel mare, iar la Salonul Refuzaţilor lumea venea doar ca să se amuze. Uneori existau şanse să nu fi expus nici măcar la salonul de refuzaţi. La începuturile lor, impresioniştii erau rareori expuşi în Salon, lovindu-se mereu de gândirea sufocantă a criticilor. După ce au avut curajul de a organiza câteva Saloane doar ale lor au început să fie apreciaţi cu adevărat.

Consider că oamenii care participă la această mişcare s-au născut în perioada greşită. Ar fi fost extrem de potriviţi în Parisul naşterii Impresionismului. Ar fi fost aceia care ar fi huiduit, ar fi blocat mersul artei, ar fi aruncat cu pietre, ar fi râs şi ar fi batjocorit tinerii pictori. S-ar fi integrat perfect.

 

UNTOLD şi surprize de festival
Un scriitor pe ”Pătura care citește”
=