«

»

Split

Never meet your heroes e o vorbă des întâlnită, dar căreia nu am vrut să îi dau crezare. Tocmai ce l-am cunoscut din nou pe James McAvoy, care nu m-a dezamăgit până acum, prin intermediul celui mai nou film apărut cu el. Chiar îl apreciez foarte mult pentru prestațiile lui actoricești, că pune suflet şi se vede. Cred că până în clipa de față am văzut chiar tot ce se putea cu el. Tot, inclusiv interviuri şi filmulețe urcate pe Youtube. M-a impresionat cu filme ca The disappearance of Eleanor Rigby, Atonement, Filth, The Last King of Scotland, Starter for 10, chiar şi în seria X-men. Şi eu nu sunt fană filme cu super eroi. Entuziasmată de gândul că apare o nouă producție în care rolul principal îi aparține, fiind convinsă că şi aceasta îmi va plăcea poate mai mult decât precedentele, am zis că o să merg. Zis şi făcut.

Split. Un film de M. Night Shyamalan, care prezintă povestea a trei tinere care sunt răpite în plină zi. Kevin, personajul lui McAvoy se urcă pur şi simplu la volanul mașinii în care se află cele trei adolescente, le adoarme, iar următorul lucru pe care îl vedem sunt fetele care se trezesc într-un subsol. Nu aş vrea să intru în prea multe detalii, pentru că poate sunt oameni ce vor să meargă la film. Oricum, din trailer se înțelege cam cum ar putea decurge lucrurile. Nu în totalitate, e drept, dar cât să îți faci o idee şi musai să te atragă. Trailerul mi-a lăsat impresia că voi merge la un film psihologic. De ce? Pentru că acest Kevin are o problemă reală, şi anume, trebuie sa trăiască cu nici mai mult nici mai puțin de 23 de personalități. Acestea preiau controlul vieții sale, el nemaireuşind să fie Kevin de ani buni. Pare foarte tare, nu? Shyamalan etalează în paralel ce se întâmplă la subsol şi povestea tinerei Casey, una dintre fete ce nu se putea integra în societate. Casey este o tipă anormală raportată la viețile adolescentelor din zilele noastre. Preferă singurătatea, nu este adepta rețelelor sociale şi ştie multe despre vânătoare. Pe parcursul filmului aflăm şi de ce.

McAvoy joacă impecabil, reuşeşte să treacă de la o personalitate la alta cât ai clipi. Ba este Hedwig, personalitatea lui Kevin care are abia 9 ani, ba este impunătorul Dennis. Dennis este protectorul grupului personalităților multiple, alături de doamna Patricia – altă identitate. Cele două identități ale lui Kevin pun stăpânire pe celelalte 21. Ca joc actoricesc, da, merită să îl vezi. Dar nu pricep ce a vrut Shyamalan sa facă. A avut pe mâini o poveste absolut senzațională, care putea să ne ofere un thriller psihologic de excepție, să permită spectatorilor să intre în lumea celor ce suferă de tulburări de personalitate. Şi până la un anumit punct, aşa şi pare a fi. Însă M. Night Shyamalan parcă a fost cumva luat de val când ne-a prezentat şi ultima personalitate a lui Kevin. Face o trecere bruscă de la narațiunea inițială şi se îndreaptă rapid spre supranatural. Ceea ce cam strica tot ritmul producției. Parcă el însuşi suferă de această tulburare şi o altă personalitate a lui Shyamalan a decis să schimbe mersul lucrurilor. Deşiră tot ce a reuşit până atunci cu cea de-a 24-a identitate şi eu sincer m-am simțit păcălită groaznic. Devine ca un film realizat de nişte adolescenți ce încearcă să impresioneze prin toate mijloacele şi iese mai mult o ciorbă reîncălzită de vreo 5 ori.

Sper din suflet ca McAvoy să aibă vreun contract prin care este obligat să facă şi filme de acest gen şi să promită că nu o sa mai apară în ceva făcut de Shyamalan. Sau poate a fost şi el pacălit cumva, nu a citit tot scenariul până la capăt, nu știu, încerc doar să găsesc o explicație. Am aşteptat Split cu atâta nerăbdare şi pe cât de mult l-am așteptat, pe atât am fost de dezamăgită. Nici nu îl voi recomanda cuiva. Sau poate am eu alte așteptări. Oricum ar fi, mergeți pe proprie răspundere. Dar să nu îmi cereți banii pe bilet înapoi.

Samurai Jack din nou pe ecrane!
GETAE: Superstiţii şi Război
=