«

»

Rogue One

Deja catalogat de  Deadline ca cel mai bun film din seria Star Wars, Rogue One aduce în prim-plan povestea rebelilor care se hotărăsc să fure planurile Stelei Morții (Death Star), planuri care, aparent, ar conține un mic secret: un defect creat intenționat de Galen Erso (Mads Mikkelsen), simpatizant al Rebeliunii, pe care Imperiul îl obligase să ajute la construirea temutei arme.

Jyn

 

În fruntea rebelilor curajoși se află nimeni alta decât fiica lui Galen Erso, Jyn (Felicity Jones), un fel de Rey, dar fără lightsaber. La fel ca și Rey, Jyn crește fără părinți (Imperiul îi ucide mama și îi răpește tatăl), dar reușește să se descurce și ajunge să-l cunoască pe Cassian (Diego Luna), pe Bodhi Rook, pe K-2SO și încă vreo doi tipi, alături de care pleacă să-și îndeplinească misiunea. (K-2SO e un robot, la fel de drăguț și simpatic ca BB-8, R2-D2 sau C-3PO, plin de dume bune, inocență pură și sarcasm involuntar, cred că e unul dintre motivele pentru care filmul ăsta e așa de bun.)

K-2SO

Un alt motiv pentru care Rogue One e văzut așa bine, poate mai bine decât The Force Awakens, care a fost criticat ca fiind o simplă copie a lui A new hope, e faptul că își fac apariția personaje din trilogia originală: mai sus menționații R2-D2 și C-3PO, Leia sau Admiral Ackbar (tipul cu It’s a trap!). Când au apărut ei, lumea din cinematograf a oftat adânc, cu atâta admirație și nostalgie, că aproape puteai să simți cum le crește pulsul din cauza emoției. Și de ce să mint, și eu am reacționat la fel. E inevitabil să nu te bucuri și să nu schițezi un zâmbet când vezi figurile astea atât de cunoascute și de dragi, de-asta cred că faptul că ele au apărut în film, fie chiar și pentru două, trei secunde, a reprezentat un avantaj. Mai mult decât atât, apare și Darth Vader, iar scena epică de la final nu poate decât să te satisfacă deplin, pentru că, hai să recunoaștem, we all love him.

Darth Vader

Mă așteptam (sau cel puțin speram) că o să fie măcar niște hint-uri, oricât de mici și neînsemnate, despre chestii mai deep, mistere încă nerezolvate, cum ar fi Snoke și planurile lui, dar cred că va trebui să aștept până la anul. Rogue One rămâne o poveste drăguță, despre sacrificii și voință, despre cum trebuie să renunți la tine ca să îți îndeplinești scopul, despre „unde-s mulți puterea crește” și despre speranță. Un fel de Star Wars Episodul 3,5. Fascinant și fermecător.

În aşteptarea T2 Trainspotting
Nobel 61 Revisited când „nu-s acolo”
=