Filmele europene sunt în topul celor mai bune filme pe care le-am vizionat vreodată. Şi asta probabil se datorează modului în care sunt făcute, dar şi poveştilor care mereu îți lasă ceva la care să te gândeşti. Asta am pățit-o cu mai toate filmele produse pe continentul nostru. Recomandarea mea de film european şi independent ar fi un film, lansat în 2013 şi regizat de Jon Baird.

Filth este un film conceput după cartea cu acelaşi nume, a lui Irvine Welsh (autorul “Trainspotting”). Niciun regizor nu a fost pe placul lui Welsh, pentru ecranizarea cărții, crezând chiar că nu poate fi transpusă povestea prea bine de pe hârtie, pe un ecran. Jon Baird, regizorul care l-a înduplecat pe Welsh, un regizor tânăr, a avut destul curaj şi după 11 ani de când a fost plantată ideea de a face filmul, aceasta s-a şi concretizat.
Este genul de film care te intrigă şi trezeşte în spectator sentimente contradictorii față de personajul principal, Bruce Robertson – un polițist scoțian care tinde spre o promovare.

Aparent, e un tip antipatic care urăşte totul, scârbit de marea lui țară, Scoția. Are o soție, Carol şi o fetiță, pe care nici măcar nu îşi aminteşte cum le-a pierdut. L-au părăsit, iar Bruce crede că singura modalitate prin care le poate recupera este să obțină promovarea care îl va face Inspector Detectiv. Povestea începe cu o crimă brutală, pe care departamentul lui Robertson trebuie să o investigheze. Odată cu asta vin necazurile. Bruce porneşte jocurile murdare prin care le sabotează colegilor lui şansele la poziția vânată de el. Bruce este un tip bipolar şi depresiv, însă nimeni nu joacă jocurile ca el. Filmul are suficientă violență fizică şi psihică, scene amuzante cam pe tot parcursul filmului, scene ofensatoare pentru public, şi deşi personajul principal e atât de bolnav şi respingător până în final ajungi să îl compătimeşti şi să îi doreşti un sfârşit fericit. Până şi creatorul personajului îl urăşte pe Bruce, pentru că îi manipulează pe toți din jur, îşi trădează singurul prieten, se culcă cu soțiile colegilor lui, se droghează, face cam orice nu ar face un polițist vreodată. Dar îi vrei binele, cumva. Pentru că e de fapt vorba despre bolile lui mentale şi chinul prin care trece, doar pentru a fi aproape de familia lui din nou. Filmul este absolut minunat, sunt prea puține filmele care transmit atâtea emoții şi trăiri prin scene atât de depravate.

Filmul nu urmăreşte, în speță, aventurile lui Bruce (interpretat de James McAvoy), ci mai mult felul în care el se afundă în depresie, lupta cu demonii săi interiori şi cum încearcă să se salveze. Cursa pentru pentru postul de inspector detectiv are destul de multe obstacole, mai ales că aceasta se suprapune cu un caz de crimă ce trebuie investigat.

Spre deosebire de alte cărți ce au avut şansa de a fi ecranizate,  filmul respectă firul poveştii scrise de Welsh, cu doar câteva mici modificări aplicate peliculei. Şi asta se petrece din cauza violenței excesive pe care regizorul a ales să nu o transpună în film.

Assassin's Creed
Here's Johnny!
=