Cum nu știam prea multe despre Diana Bobar, aveam ceva emoții cu privire la întrebările pe care urma să i le pun. Ele însă au dispărut în momentul în care am cunoscut-o. Este o persoană talentată, extrem de prietenoasă și deschisă. Are un entuziasm molipsitor, iar felul în care vorbește despre munca ei nu are cum să nu te inspire.

Am încercat, pe cât posibil, să vă prezint lumea ei, dar și lumea văzută prin ochii ei.

Bună, Diana! În primul rând aș vrea să îți mulțumesc pentru că ai acceptat să discuți astăzi cu mine. Aș vrea să te rog să începi prin a ne spune câte ceva despre tine. Ce te inspiră atunci când creezi? Și ce te motivează în momentele mai grele?

Da… ce mă inspiră. Asta e cea mai grea întrebare. Pentru că inspirația nu vine deloc ușor. Nu pot spune că am văzut o clădire și gata, am făcut o colecție. Până la urmă contează foarte mult toți factorii la care te expui, indiferent că e vorba despre o piesă de teatru sau o vacanță. Toate experiențele prin care treci schimbă ceva în tine, iar la mine nu este vorba despre un singur factor. E mai degrabă o muncă în echipă între mine și sora mea, în care fiecare vine cu ideile ei și în final nu ne rămâne decât să facem compromisuri și să sperăm că restul lumii va fi pe filmul nostru, iar coleția va avea succes la cliente.

Industria modei în România este în plină expansiune. Ce anume face deosebită o piesă marca Diana Bobar?

Nu aș putea spune că există un singur factor care face deosebită o piesă. Până la urmă colecțiile noastre ar trebui privite ca un întreg. Fiecare piesă este parte din acel întreg și este specială în felul ei, dar depinde foarte mult și de ceea ce dorește cea care o poartă, de atitudinea ei. Încercăm întotdeauna să venim cu ceva nou, să nu facem aceleași articole care suprasaturează piața. Consider că fiecare dintre noi dorește să iasă cu ceva în evidență.

andre 021

Că tot vorbim despre dorința de a ieși în evidență, ce părere ai despre tendința tinerilor de a urma orbește, ca să spun așa, trendurile?

Mi se pare o risipă teribilă de potențial. În primul rând pentru că fiecare dintre noi are ”ceva al său” deosebit. ”Ceva” ce ar trebui să cunoaștem bine și în jurul acelui ”ceva” să ne construim stilul personal. Este foarte important să înțelegem că nu trebuie să purtăm ceva doar pentru că este la modă. Piesele vestimentare trebuie să vină ca o completare a personalității noastre. Trebuie să exprime ceea ce suntem și, evident, să ne dea o stare de bine (râde). Pentru că atunci când nu ne simțim bine în hainele pe care le purtăm, se vede.

În altă ordine de idei, tu ți-ai început cariera în modă ca și fashion blogger. Consideri benefică influența tot mai mare a acestora?

Bineînțeles că mi se pare un lucru pozitiv. Oricum toți marii designeri se inspiră de la oameni. Există companii care fac studii de tendințe, nu doar pentru modă, pentru tot ce se vinde. Așa apar trendurile. Iar faptul că bloggerii de fashion sunt atât de în vogă mi se pare o evoluție normală a lucrurilor. Am citit undeva că oamenii sunt împărțiți în triburi, chiar dacă nu vor să recunoască. Și fiecare se simte atras de cei din tribul lui. Fashion bloggerii au făcut mai ușoară recunoașterea tribului de care aparținem, ca să spun așa. În plus, majoritatea vin pur și simplu cu idei noi de combinații pentru piese care se purtau dintotdeauna.

Noi, la Suburban Magazine, suntem mari fani ai festivalurilor, iar acestea au început să se bucure de o popularitate din ce în ce mai mare. În afară, a apărut chiar un stil vestimentar specific. Crezi că va prinde această tendință și la noi?

(îmi place când oamenilor li se citește entuziasmul pe față) Bineînțeles!!! După cum am spus, cred că aici se va vedea mai bine apartenența la aceste triburi. Probabil va predomina stilul boem modern, cu rochițe lejere, cum avem și noi în colecția Resort și văzut la Kendal Jenner și Gigi Hadid, însă în funcție de festival, vor exista diferențe. Într-un fel se vor îmbrăca oamenii la Summer Well și altfel la Electric Castle.

Apropo de aceasta, cum ai spune că se îmbracă româncele?

Cred că româncele încă încearcă să își descopere stilul. Adică… la noi nu este nimic atât de bine definit, cum este, de exemplu, în Franța. Imediat îți dai seama că o tipă este franțuzoaică pentru că stilul lor este aproape clasic. Sau un italiencele, care au un stil așa lejer, fluid. Sau englezoaicele, care nu au nici un stres. Daca ajungi în Londra, în Soho, acolo vezi toate nebuniile. Oamenii ăia nu au nici un fel de treabă. Se îmbracă exact așa cum le vine în cap. Noi suntem abia la început. Încă avem idei foarte fixe. De-asta mă bucur când văd pe stradă cizme de rocker, de exemplu, la o ținută casual. Sau orice piesă care nu este chiar de acolo de unde te-ai aștepta să fie. Suntem pe drumul cel bun.

Lăsând puțin stilul vestimentar de-o parte, ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în domeniul modei?

Cel mai bun sfat pe care l-aș putea da cuiva care vrea să intre în acest domeniu este să își dea seama din start ce anume vrea să facă. Pentru că este un domeniu foarte vast, în care sub nici o fărmă nu le poți face singur pe toate. În nici un business nu poți face așa ceva. Oricum, nu toată lumea trebuie să fie neapărat designer, chiar dacă vrea să lucreze în modă. Poate că se pricepe mai bine la social media și ar trebui să se concentreze pe această parte. Sau poate e bun la marketing. Sau e un fotograf excepțional sau stilist sau makeup artist. Sau îi place să facă research. Uite mie, de exemplu, mi-ar fi plăcut să îmi scrie cineva că îi place să facă asta și să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor. Pentru că de research trebuie să mă ocup tot eu.

Să înțeleg că putem spune că ești în căutarea unui researcher?

(râde) Este o idee. Mai ales că este un job care s-ar putea face de la distanță. Este un proiect pe care l-aș putea lua în considerare. Dar momentan ne limităm la atât. Mai târziu, cine știe…

Ne apropiem de final și aș vrea să știu la ce întrebare te așteptai, dar nu am pregătit-o?

(am întâlnit rar oameni care să râdă cu mai multă poftă decât a râs Dana la această întrebare) Ce ai mâncat la micul dejun? Sau… nu știu. Sunt multe.

(râd și eu) Ce ai mâncat la micul dejun?

Nu am mâncat nimic. Am băut doar o cafea. E luna mai. Nu există mic dejun. (râde în continuare) Am participat la foarte multe interviuri și am avut parte de tot felul de întrebări. De la ce urmează pentru brand, la cum arată o zi obișnuită din viața mea. Unele îmi erau trimise pur și simplu pe email, o listă de întrebări la care răspundeam și gata. Sec! Până la urmă este importantă și atmosfera care se crează în timpul interviului. Pentru că o atmosferă ok ajută povestea pe care dorești să o spui și îmi plac interviurile în care cititorii pot simți și atmosfera, nu doar citi povestea.

13246424_1078723855531469_3267896251498399396_o

Photo credits

Sneakers & Burgers II
Cum e să faci parte din underground într-un oraş mic?
=