The Bridge Committee, o combinație de hip-hip românesc cu hip-hop venit de pe meleaguri străine, mai precis din Statele Unite, care te prinde imediat. Pentru că ne plac şi tocmai şi-au lansat albumul de debut, nu am ezitat să ne întâlnim cu ei pentru a le pune câteva întrebări.

Urmăriți-i pe Facebook, pentru că urmează multe lucruri frumoase!

Suburban Magazine: Pe 23 aprilie a avut loc lansarea albumului vostru de debut, numit “Romanglish”. De ce a durat atât de mult şi cum a fost primit de public?

Jazz 8: A fost foarte bine primit de public. A durat atât pentru că au apărut nişte probleme. A trebuit el (Kent Archie) să plece urgent înapoi în America, anul trecut în noiembrie, şi atunci lucrurile s-au pus pe hold puţin, plus că munca la album durează în general. Fiecare o face în ritmul lui.

Noi stăm destul de mult atunci când facem aşa ceva pentru că, dacă o fac prea repede mi se pare că poate nu-i dau atenţia cuvenită sau poate nu las lucrurile să se aşeze în mine aşa cum ar trebui atunci când vorbesc despre un subiect sau când fac research-ul asupra lui sau depinde de piesă. Şi atunci tot procesul ăsta de creaţie, plus research, plus aprofundare, plus cizelare a lucrurilor durează. Deci, de-asta a durat atât.

The Bridge Committee 2

S.M.: Cum pot intra ascultătorii în posesia lui?

Jazz 8: Deocamdată pe la show-uri şi în curând o să urcăm un shop online care acum e „in the making”, ca să zic aşa.

S.M.: Va fi disponibil şi online, pe YouTube sau pe servicii de streaming?

Jazz 8: Da, o să fie disponibil. Nu ştim încă pe care serviciu de streaming, dar o să fie. Mai mulţi vor să-l cumpere şi în varianta digitală, deci o să fie şi aşa. Va fi şi pe YouTube cândva, vom întregi playlist-ul ăla care există acum, unde deocamdată sunt doar piesele cu clip de pe album.

S.M.: Va urma şi o perioadă de promovare mai intensă? La ce să ne aşteptăm?

Jazz 8: Probabil da. Va urma o perioadă în care vom încerca să punem cap la cap un turneu, destul de dificil, pentru că noi facem totul şi atunci este foarte greu să stai să te ocupi de tot. Ziua tot 24 de ore are, noi mai avem şi alte paliere ale vieţii de activitate şi aşa mai departe. Probabil vor mai ieşi clipuri de pe album, nu ştim câte, dar vrem şi cu siguranţă va ieşi încă unul cel puţin.

S.M.: V-aţi gândit la ce va fi următorul clip?

Jazz 8: Ştim ce ar trebui să fie, dar n-o să zic pentru că încă nu e gata şi-am învăţat lucrul ăsta, cel mai important în treaba asta, şi anume că până nu e gata ceva, nu trebuie să vorbeşti despre lucrul ăla.

S.M.: V-ați format ca şi trupă acum 5 ani. Care este scopul The Bridge Committee din punct de vedere muzical?

Jazz 8: Să facem muzică bună. Ştiu că sună a clişeu, dar pentru noi e foarte importantă calitatea lucrurilor. Adică după ce am făcut tot ce-am făcut, ne oprim şi zicem bun, hai să vedem nivelul de calitate şi în ce statiu se află ce-am creat până acum.

S.M.: Prin ce greutăți trece o trupă până să-şi lanseze primul album? Mai contează să lansezi un material în 2015?

Jazz 8: Contează. Din punctul meu şi al lui (Kent) de vedere contează. E greu, cum am zis, e „do it yourself” kind a think, dar de ce merită? Merită pentru că vrei ca după ce ai creat ceva, vrei să pui acolo, să expui, să ai un mod de exprimare. Şi atât. Mai încolo îşi face treaba singură. Adică arta e subiectivă, frumuseţea stă în ochiul şi timpanul receptorului, deci fiecare percepe după cum vrea şi în general succesul e rezultatul faptului că eşti foarte bun la ce faci. Dacă e scopul principal, iei cele mai proaste decizii ca să-l obţii cât mai repede. Aici nu mai faci chestii din suflet, le faci doar aşa ca să punctezi lucruri sau să atingi ţinte, scopuri şi în mare parte cam asta e muzica, nu numai în România, pe planetă acum, tot ce vezi la TV, tot ce auzi pe radio.

Cam ăsta e scopul The Bridge, să nu aibă ca ţintă succesul. Adică normal că ne-ar plăcea să creştem, să cântăm la tot felul de evenimente din ce în ce mai mari, să umplem locuri din ce în ce mai mari, să putem trăi decent din asta. Normal că ne dorim asta, dar nu trebuie să fie scopul principal. Ăsta trebuie să fie un rezultat al faptului că eşti foarte bun la ce faci şi ăsta-i scopul nostru, să testăm dacă suntem foarte buni la ce facem sau nu şi să ne distrăm cât facem asta, că nu ştim cât putem să facem, pentru că deocamdată numai noi investim în noi şi e greu să împarţi viaţa cu muzica. Eu mai am şi actoria, deja sunt două cariere extrem de greu de menţinut pentru că nu e niciuna stabilă, şi atunci e dificil.

The Bridge Committee 7

S.M.: Aţi vrea să intraţi pe radio? Dacă da, de ce?

Jazz 8: Nu ştiu. Am mai ajuns pe radio. Încă mai suntem, cred, pe anumite posturi. Dacă ajungem acolo, sper să fie din motivele corecte. Ar fi tare să ajungă muzica asta pe radio. Ce nu înţeleg oamenii în România este că undergroundul este locul de joacă al artistului.

Toţi ştiu să facă o piesă de radio. Toţi ştiu structura, numai că aleg să nu. Asta nu înţeleg oamenii. Ăştia care sunt aici iubesc esenţa mai mult şi aleg să nu, aleg să spună ceva, aleg să facă ceva, aleg să rămână apropiaţi de natura lor sau de esenţa pe care o au ei, că ştiu că toţi îşi blesteamă zilele.

S.M.: Nici fanii nu privesc cu ochi buni treaba asta. Cred că cel mai clar exemplu e Puya, care a intrat pe radio.

Jazz 8: Da, bravo lui! Până la urmă, omul ăla a pus lupa pe hip-hop. Toate lucrurile astea se întâmplă cu un scop şi e bine, dar sunt cei care n-o fac aşa bine şi urmează o reţetă cât de cât şi funcţionează la limită. Te uiţi la TV sau asculţi radio şi-ţi dai seama care sunt cei care au ajuns acolo şi cumva au reuşit să păstreze un echilibru între esenţă şi „hai să mergem pe radio”, şi cei care doar au zis “să mergem pe radio”.

S.M.: Kent, de ce ai ales să faci muzică în România? Din ce puncte de vedere este mai greu decât în U.S.A.?

Kent Archie: No. How I decided was like…. I don’t know, it was just for fun, to kill time. I was miserable when I was working here. So I had to find some fun to do, and then me and Jazz started messing around some beats. Some of our friends heard it. I know the story, everybody heard already. And it turns serious. I didn’t had no plans to do music here. I thought it was kinda lame to do music here in english, I thought nobody take it serious. I mean we doing it in the right way so people really just gravitated to, but I don’t know like, is it harder?

I don’t think it’s harder. I mean it may be easier back home, like everybody understand. But even like you certain metaphors in my line and I tryna write the lyrics down so that people can understand it from here and lot of the stuff go to people ear. But if I did it back home I’m sure people will get it so, in my way it’s harder to do it here in an aspect but I’m an american do, a black american do making music, hip-hop music. It depends how you look at it. I don’t think it’s easier either way. All I know is I gotta do what I gotta do. Do what you feel and do it right! And that’s how I live my life.

The Bridge Committee 3

S.M.: Yes, but in the U.S.A. you have the biggest labels in the world…

Kent Archie: But if I do it back dome, I wanna did it how I did it here, on my own mostly. Cause I know that labels fuck people up most of the time. I wanna take the hard way. They all wanna make money so they ain’t about the art that much no more. That’s the game so if you wanna be artistic, you just do it on your own.

You know Tech N9ne. I may be wrong with the numbers, but 40 or 60 million he rejected from a label cause he could do it better by himself. So that’s what I’m saying. We’ve been doing it for like 6 years so it’s not so overnight but it takes the hard work.

S.M.: E greu să fii artist independent în România? Ce implică asta?

Jazz 8: Este greu. N–o să mint. E şi greu, e şi frumos. Sunt ambele părţi. Niciodată nu poate fi într-o extremă, că dacă e într-o extremă e probabil ceva greşit. Fie că e numai rău, fie că e numai frumos.

Implică să ştii ce vrei să faci foarte bine, după care să îţi dai seama de logistică, ca să poţi să faci ce vrei să faci. Şi după ce ai spart procesul ăsta, trebuie să te apuci s-o iei treaptă cu treaptă şi să faci totul şi trebuie să ştii să faci totul. Trebuie să şi înveţi dacă nu ştii părţi din logistica aia. E ca şi cum ai construi o casă. Unele lucruri le ştii, dar odată ce începi să faci research-ul… Tu ştii cum vrei să arate casa aia. Dar ca să ajungi acolo există un întreg proces prin care trebuie să treci, paşi de urmat, trepte, materiale de folosit, calitatea lor şi aşa mai departe. Aşa e şi aici în artă.

Trebuie să ştii ce vrei să spui, cine eşti, ce reprezinţi, şi nu mă refer numai la muzică, şi în actorie, în tot business-ul ăsta de storytelling. Ca şi emiţător al opiniilor sau al anumitor filtre asupra lucrurilor şi aşa mai departe. Până la urmă asta e, un mod de expresie şi alţi oameni gravitează în jurul lui, dacă rezonează cu el. Contează în ograda aia să ştii tot şi să poţi să iei de la zero să construieşti ceva şi să nu te împiedici prea mult, pentru că te baţi şi cu deadline-uri, te baţi şi cu aşteptări proprii.

The Bridge Committee 4

Toate lucrurile astea trebuiesc respectate şi e fascinant faptul că în România, în underground există o maşinărie care poate funcţiona extrem de bine unsă sau poate şchiopăta foarte tare, dar cel mai important e că maşinăria aia nu este susţinută de nicio industrie şi niciun ban. Sunt numai oameni care iubesc lucrul ăla şi îşi dau mână de la mână şi încearcă să se ridice unul pe altul şi a ajuns atât de sus încât dacă te uiţi în jos, nu mai vezi din ce e făcută baza.

Kent Archie: And I don’t know people know like we said, we do this for real. It’s all about ourself, from the ideas, from the marketing, for videos, for posters, images. Every little thing you could think of, we got our hands in it. And we both like proffesionalists. „Oh, this poster don’t look right, move everything to the right”.

We know that it’s just a fact that amount a quality of how we want things, we don’t wanna have no cheap. So we really like take our shit serious. I feel you gotta be that serious so people can take you serious. Ok, so we don’t have a label behind us. We make stuff look like real perfect, at least make them like „oh, I don’t know this dudes, but this looks good”. So I mean, yeah, if you do this independent, you better do it right.

Jazz 8: Da, lumea te ia în serios pe cât de mult te iei tu în serios.Dacă te joci, lumea o să te perceapă în joacă. E atât de simplu. Adică e atât de simplu încât devine complicat la un moment dat.

The Bridge Committee 6

S.M.: Ce părere aveți despre presa românească atunci când vine vorba despre muzică şi promovarea ei?

Kent Archie: We’re talking about mainstream. And ain’t just romanian, it’s the whole world. At least the world that I know, America, Europe. I don’t know about India, Africa and shit. They got a formular, they have the safe net that they know make hits or get them money, and they go with that, and they promote it, and they think what should be and it’s kind a consumer thought. But in the same time it’s brain wash, because it’s all on the radio, it’s all on TV, you see it in the commercials. So in a way, it’s almost like force feed it to you. But this is not a thing. So that’s mainstream, right?

Pop music was popular at that time, hip-hop is becoming popular now. It’s a formular to it, and everybody it’s afraid to go outside of the box. They know they gotta make money, they can’t just be creative. So we lose a lot of great talent. Everything is just a wild bill machine. Music, fashion, art… everybody’s just doing the same thing and it’s giving more.

Jazz 8: They just make everything. As soon as it hits the market, it’s hot, they’ll make it.

Kent Archie: Nobody wanna be different no more. And it’s weird to be different now. That’s what music doing it, making everybody the same. I don’t care if it’s rap, pop music, country. Everybody’s doing the same shit. So no, I don’t like the promotion of the music in general, mainstream music. 

Jazz 8: La noi presa cred că are foarte puţine idei şi alea proaste. Nu au tupeu, au numai tupeu prost. Eu văd presa din România, cu toate titlurile astea prosteşti, cu toate căcaturile. În România e o viaţă duplicitară: una pe foaie şi aia care chiar se întâmplă. Toţi ştim cum ar trebui să fie şi când nu cunoaştem un om în deajuns de bine, îi vorbim formal. Noi nu prea avem jurnalism specializat pe muzică. La noi nu există un hype, normal că oamenii nu sunt atenţi.

The Bridge Committee 8

Photo credit: Alex Busu

CONCURS: câştigă 3 vouchere Zonga, valabile 6 luni
Festival Mood #ZongaPlaysSuburban 6
=

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.