M-am întâlnit zilele trecute şi am stat de vorbă cu trupa Days of Confusion, formată din Cezar Popescu (chitară), Dan Ionescu (chitară), Cosmin Lupu (voce, chitară), Andrei Zamfir (chitară bas) şi Andrei Ilie (tobe), ultimul însă neputând fi prezent.

Sunt o trupă de rock alternativ despre care o să mai auziţi multe lucruri frumoase de acum înainte. Am vorbit despre trupă, despre vânzarea de albume, ultimul lor material, “Seeds” şi nu numai.

Days of Confusion 8

Suburban Magazine: Deşi Days of Confusion s-a format în 2010, voi înainte ați făcut parte din alte trupe. Practic, ați luat-o de la capăt. Care au fost cele mai dificile părți în a lansa actuala trupă?

Cezar Popescu: Cel mai dificil a fost când am ajuns în formula finală, pentru că am trecut prin multe componente, proiectul pornind de la mine şi Cosmin. Am pornit să ne facem o trupă, şi după ce am hotărât lucrul ăsta, am început să căutăm oameni.

Cosmin Lupu: Primul a apărut Andrei Ilie, toboşarul. Ascultam aceleaşi chestii, eram prieteni de atâta timp.

_DSC4940

C. P.: A fost foarte greu, am schimbat foare mulţi oameni. Am schimbat mulţi vocali, câţiva basişti… a fost dificil până să ajungem în formula asta.

C. L.: Cu basiştii a fost cel mai greu. Am avut basişti invitaţi, cum ne place nouă să spunem: pe Adrian Ciuplea de la Viţa de Vie, colegul lui Cezar, dar şi pe Alex Pascu, care ne e prieten foarte bun, până în 2013, când a apărut Andrei Zamfir.

S.M.: Care este cel mai confuz aspect al industriei muzicale româneşti?

Dan Ionescu: Când te duci la concert şi dai mâna cu toţi din sală, că-i ştii pe toţi.

C. P.: Eu personal nu ştiu ce să zic despre industrie. Este un declin foarte mare pe partea de vânzări, de cumpărat muzică, şi asta din cauza boom-ului internetului. Nu se mai cumpără muzică şi pe latura de rock, de câţiva ani, dacă nu chiar de peste zece ani, rock-ul nu mai e mainstream, în sensul că nu se mai difuzează rock nou la televizor, n-au mai apărut trupe care au dat lovitura de la valul Linkin Park, Limp Bizkit. Ce e mainstream pe rock acum sunt trupe care erau mainstream şi acum zece ani, şi acum douăzeci de ani.

C. L.: La noi nu e o industrie. Dacă te referi la România, e inexistentă. Nu există producători de rock în primul rând.

Days of Confusion 3

S.M.: Oare chiar e internetul de vină sau s-au shimbat gusturile în ceea ce priveşte vânzarea de albume? Nu e numai la noi aşa…

C. L.: La nivel mondial, dar la noi e o chestie care e şi mai pregnantă, din pricina faptului că oamenii din România, oricât de urât ar suna, sunt oameni needucaţi din perspectiva muzicală. Asta e părerea mea şi mi-o asum.

Gândeşte-te totuşi că oamenii de afară au fost expuşi unor lucruri cu mult timp înaintea celor de aici. Şi da, e o chestie strict de conjunctură istorică, dacă vrei să-i spun aşa. Nu vreau să judec pe nimeni, dar se reflectă total în atitudinea indivizilor de la noi din ţară.

S.M.: Faceți un lucru pe care mulți artişti ar trebui să îl facă: bloggingul. Postați despre evenimentele la care ați fost/o să mergeți, povestiți întâmplări din studio. Cum a pornit această idee?

C. L.: Andrei Ilie ţine site-ul nostru şi el se ocupă în general de relatarea aventurilor formaţiei. Ăsta e un lucru foarte bun, că sunt oameni care se uită la chestia asta ca la un serial.

Days of Confusion 5

S.M.: Sunteți activi pe Facebook, loc unde îi provocați pe fani să interacționeze cu voi, iar feedback-ul este important. Care a fost cea mai memorabilă remarcă primită?

C. L.: Eu personal mai urmăresc să mai pun câte o întrebare care să ne aducă şi nouă nişte informaţii relevante apropo de ce cred oamenii şi cam ce aşteaptă ei de la noi. Din cauza asta încerc să mai strecor şi câte o întrebare mai interesantă, care să provoace nişte răspunsuri. Nu-mi iese tot timpul, pentru că nu am studiat destul capitolul ăsta. Experimentez cu tot felul de chestii, dar e bine să ştii ce crede lumea despre tine. Ne place ca oamenii să vină să ne zică ce cred, ce simt.

C. P.: Suntem foarte deschişi la critici. Eu personal sunt foarte curios. Dac-ar veni lumea să ne zică ceva, aş prefera să-mi zică şi de bine, dar să-mi zică şi ce li s-a părut în neregulă, pentru că asta poate fi constructiv.

C.L.: Părerile sincere ale oamenilor contează, exact ce simte cel care te ascultă.

S.M.: Au trecut aproape trei ani de la lansarea materialului vostru de debut, “Seeds”. Cum îl vedeți astăzi?

C. P.: L-am reascultat acum două săptămâni şi m-a bufnit râsul. Întâmplător l-am găsit în player, l-am ascultat pe tot şi mi-a venit să râd. Eram copii. Eram ursuleţi, vorba lui Dan. Acum dacă am face acelaşi material, l-am face cu totul altfel.

C. L.: Eu cel puţin, ca vocal, sunt ferm convins că aş putea să am o abordare mult mai bună.

Days of Confusion 4

S.M.: Acum că ştiți cum reacționează publicul, ce va prelua viitorul material de la “Seeds” şi care sunt cele mai importante aspecte învățate în lansarea albumului?

C. P.: Nu o să avem niciun alt album la fel ca celălalt, pentru că evoluăm şi mi se pare normal să schimbăm lucruri. O să fim mult mai atenţi la calitatea înregistrării, calitatea mixajului, la producţia materialului în sine.

C. L.: Detalii tehnice să zicem şi, poate, o să fie o direcţie către maturizarea trupei. Asta e o întrebare foarte tricky, pentru că nu ştim cum o să fie. Peste trei ani, când o să ne gândim la albumul ăsta poate o să fim la fel de amuzaţi exact ca în momentul ăsta când ne gândim la „Seeds”. E o chestie dinamică, aşa e evoluţia până la urmă.

Days of Confusion 6

S.M.: Ați ales să vă vindeți singuri materialele, iar aici nu vorbim numai de muzică, ci şi de tricouri. Cât de important este un magazin online față de distribuţia prin magazine, de exemplu?

C. L.: Distribuţia prin magazine nu există. Cel puţin pentru trupe. Ideea e să vinzi, dacă se poate, în online şi la evenimente. Avem o agenţie de booking care ne ajută cu toate chestiile astea.

Şi semnatul cu un label e cu dus şi întors. Depinde ce aştepţi de la ea. Dacă te duci cu gândul că or să te facă vedetă, lucrurile n-or să se întâmple aşa. Eu personal văd semnatul cu un label, în momentul ăsta, strict ca bilet de garanţie faţă de un organizator potenţial de afară, care ştie că te poate lua pentru că aparţii de Universal şi nu eşti unul pe care-l adună de pe stradă, dar şi diversele intrări pe care ţi le poate aduce un contract ca ăla către alte instituţii mai importante.

C. P.: Pe vremuri casele de discuri aveau foarte mulţi bani. Descopereau o formaţie, o luat din garaj, băgau sute de mii de euro în ea, o creşteau cu totul şi era un business. Acum singurele facilităţi pe care ţi le poate da o casă de discuri sunt nişte intrări.

Days of Confusion 7

Faceți parte dintre artiştii care vor concerta la “I Am the Rocker” Festival, de la Romexpo, care are loc pe 4 şi 5 iulie. Ce alte concerte mai pregătiți pentru această vară?

C. L.: Deocamdată nu este nimic aranjat, dar credem că o să stăm să lucrăm. E mai important să facem muzică şi, pe alt plan, să găsim sponsori şi lucruri din astea logistice de care avem nevoie.

S.M.: România este un caz fericit în ceea ce priveşte festivalurile de rock, pentru că ascultătorii au de unde alege. Cum vedeți voi această creştere a numărului de evenimente?

C. L.: Nu simţim. Sunt o mână de oameni care organizează toate chestiile astea, şi trupele sunt într-un fel de luptă continuă.

C. P.: Cam toate trupele vor să meargă la toate festivalurile, ceea ce e şi normal, dar într-adevăr, s-au înmulţit.

S.M.: Care a fost ultimul concert la care aţi fost?

C. L.: La Karnivool am fost ultima dată, când am şi cântat de altfel.

C. P.: Mie mi-a rămas în cap B’estfestul ăla de acum doi ani, cu Meshuggah.

S.M.: Ultimul vostru videoclip, Dharkata, a fost primit bine de public. Ce va urma?

C. P.: Va urma albumul în toamnă. Avem şi data stabilită, 7 noiembrie. Albumul va fi însoţit de un single şi alt videoclip. Plănuim şi un turneu în Europa, câteva cluburi. Cam ăsta e cursul firesc.

Vă invităm să urmăriţi activitatea trupei, care este prezentă pe multiple canale de socializare, precum Facebook, Instagram şi, desigur, site-ul oficial.

Photo Credit: Alex Busu

Interviu Anca Lupeş: Nu e un secret pentru nimeni că industria muzicală de la noi a fost construită "văzând şi făcând”
Interviu Bogdan Nicolai: Un radio cu playlist făcut de mine ar suna ca o stație pirat din Bronx
=

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.