Ca oameni preocupați de problemele pe care le avem, de noi înșine sau de alte griji, ne aruncăm un val de ignoranță peste noi, băgăm un „hai mai lasă-mă cu arta ta” de fiecare dată când auzim că cineva chiar are de-a face cu domeniul ăsta, și ne vedem frumos de drumul nostru, sperând la o minune sau la o dezghețare a minților de lângă noi.
Ce mi se pare mie ironic este că tot prin artă ajungem la un moment dat să exprimăm ce se întâmplă în lume astăzi. Cum pe de-o parte uităm de ea, lăsând-o poate pe ultimul plan pentru alte lucruri mai „importante” din viața noastră, cu atât ea vine și ne deschide ochii, se bagă în subconștientul nostru și dă câte o palmă zdravănă creierului nostru…așa, ca să se trezească și el puțin.

Dar am mai scris o dată despre asta aici. Nu generalizez, dar parcă tot tind să cred că ea e lăsată în urmă undeva. Și e păcat. Acum pe bune zic, când ai fost ultima dată la un vernisaj? Când te-ai interesat cu adevărat ce se mai întâmplă, poate, cu artiștii (urbani) din orașul tău?

Acum nu vorbim însă despre galerii de artă, nici despre tablouri fancy cumpărate la n’șpe mii de euro bucata. Aici vorbim despre realitate, realitatea din artă. Războaie, foamete, fenomenul migrației și teroare-asta se ascunde în lumea de acum, asta vedem peste tot la televizor. Dar vedem doar ce ni se arată, nu și ce e cu adevărat. Caricaturistul Gunduz Aghayev vede lumea cu alți ochi și transpune totul în lucrările sale satirice ce prezintă omenirea așa cum este ea în realitate: crudă, nemiloasă și îndoctrinată. Și nu e chiar ce ne-am dori:

#10

#6

#4

#3

#8

#9

#11

#7

Mai multe desene puteți găsi aici: Gunduz Aghayev

Pole dance-ul nu este streaptese, ci o artă. O demonstrație incredibilă a Nadiei Buduruși (video)
Deliric x Silent Strike
=