untitled1_thumb

La începutul lui 2008 părăseam mișelește, în miez de noapte și cu inima complice Bucureștiul pentru care nu prinsesem încă drag. Mergeam să-i cânt o romanță Iașiului și să mă amorezez de Tudor Vladimirescu, să mă port autentic studențește și cutezător și să locuiesc clandestin prin T3 sau T4 cu prietenele mele de suflet din liceu. După ce mi-am consumat fantasmele și, inevitabil, am fost deconspirata și vânată de administrație și lăcătușul de serviciu, începutul verii m-a readus în capitală. Primele mele experiențe de muncă au fost în cârciumi și baruri și, dintre toate, unul aparte mi-a rămas cu drag în amintire.

Prin 2009, toamna, stăteam pe Bolliac legând prietenii pe viață, jurând amor etern și învățând să mă croiesc ca om frumos cu suflet mare. Atunci m-am îndrăgostit cu văz și miros de plăcintele sărate de la pubul irlandez de lângă Horoscop. Am lucrat sumar acolo, dar mi-a plăcut teribil. Iar plăcintele, o, plăcintele, visam la ele și zi și noapte și, deși am vândut cu nemiluita, nu mi-a fost dat să gust niciuna. Jinduire mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Dacă am avut vreodată vreun regret (căci pentru asta a fost dată adolescența pe Pământ), și am avut cu caru-n tinerețuri vreo câteva, atunci mi-a părut rău că atâta vreme cât m-am infruptat cu carne, nu am gustat plăcintele alea parfumate cu pui și ciuperci, cu worcestershire și pimento și foietaj scufundat în sos cremos și curgător, fierbinte. Să mă ierte Sfânta Roșie că – Ptiu! – păcătuiesc cu gându’! Și nu știu din ce pricină, dar nu mi-a fost dat să coc vreuna în cuptior până de curând.

Acum o săptămână sau două încingeam cuptorul lui Basu în miez de noapte într-o sâmbătă. Nu de alta, dar eu trăiesc drama de a nu avea unul din octombrie încoace. Offtopic: știi sigur că ai îmbătrânit atunci când cea mai wild dorință a ta într-o sâmbătă seară e să dai cuptorul la maxim și să coci, coci, coci. Destrăbălați peste măsură foodie ăștia! Revin. Combinația usturoiată și ușor picantă de morcov dulceag cu cartof fin și cremos, ciuperci culese de Sandu din pădure de la Săftica astă vară, brânză puturoasă, sărată și diafană – fiecare minunată în felul ei -, cu lintea roșie pe care o iubesc oricum-oriunde și crusta de foietaj … frații și surorile mele, mind me if I’m rude, dar ăsta e orgasm bucal în toată splendoarea lui. Nici nu mai știu cum arăta plăcinta pe care am îngânat-o și la care am râvnit atâția ani.

 

Ingrediente:

1 ceapă roșie și 1 galbenă, tocate mărunt
7 căței usturoi, tocați mărunt
1 kg jumate morcovi, cuburi
4 cartofi medii, cuburi
1 mână ciuperci de pădure, hidratate în apă caldă dacă folosiți uscate
1 linguriță praf usturoi
1 linguriță fulgi chilli
2 lingurițe boia dulce
1 ceașcă linte roșie
1 ceașcă sos de roșii
1 lingură semințe floarea soarelui
1 lingură semințe dovleac
1 ceașcă brânză(brie, capră, telemea)
1 foaie aluat foietaj, decongelat
3-4 linguri ulei pentru prăjit
apă
sare

Am încălzit cuptorul la 190°C.

 

Câştigă o invitaţie la concertul Dope D.O.D din Bucureşti!
FAUNA: Ouă umplute cu pesto de pătrunjel
=
Mădălin Chirilă

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.