Orice colaborare de până acum între Deliric și Silent Strike a avut rezultate deosebite, așa că aveam așteptări mari de la albumul despre apariția căruia se vorbea de ceva timp. După teaserul de la Poetry Beats, când Deliric a recitat câteva versuri din „Venin”, nerăbdarea mea a început să crească. Șiii, uite că s-a lansat albumul, fără tam-tam, fără să aibă un nume, iar fanii au aflat asta de pe paginile de Facebook ale celor doi artiști. Se pare că un produs de calitate nu are neapărat nevoie de o strategie de promovare ca să aibă succes. Sunt 17 piese și parcă-s prea puține. Încă de la prima ascultare am observat o schimbare față de materialele anterioare, un semn al evoluției stilului, zic eu. Cred că cei care spun că un artist trebuie să rămână constant, să urmeze un tipar, fără să încerce ceva diferit, ar putea să se înșele. Important e ca acesta să rămână sincer, în rest, e liber să experimenteze, nu trebuie să scoată o mulțime de piese care să sune la fel. Dezamăgirea ascultătorului ar trebui să apară atunci când nu se schimbă nimic, nu invers.

13615348_10153610967477201_1147517834639816257_n

Faptul că nu există colaborări (decât cu Alexandrina și EM pentru refrenurile pieselor „Gaia” și „Mâine”) conferă o notă personală și uniformitate albumului. Complicitatea dintre beaturile lui Silent Strike încărcate de emoție și versurile lui Deliric pline de profunzime creează piese fără cusur. Am observat că preponderent apare tema contextului social actual exprimată prin ironii la adresa anumitor tipologii de oameni și comportamente, referințe la filozofia lui Foucault și idei existențialiste. Deliric vorbește destul de mult și despre condiția lui de artist și despre viziunea pe care o are asupra industriei muzicale românești. Alte teme urmărite ar fi trecerea iminentă a timpului și iubirea ratată. Piesele sunt puternic ancorate în realitate, tocmai de aceea sunt foarte intense. În plus, mesajele sunt împachetate într-o multitudine de figuri de stil, printre care aliterații, metafore, anadiploze, antanaclaze, comparații, personificări. Procedeele artistice merită amintite, deși identificarea lor nu e necesară pentru a confirma că Deliric e un poet desăvârșit. Cât despre Silent Strike, nu încape îndoială că e un producător excepțional. Ascultând albumul ăsta, îți dai seama că lucrurile bune într-adevăr cer timp și că merită așteptarea.

Albumul în format fizic va apărea în toamnă, deocamdată se poate descărca gratuit de pe deliric1.ro, unde donațiile sunt binevenite, sau se poate asculta pe Youtube. În curând, acesta va fi disponibil și pe iTunes, Google Play, Deezer.

Ilustrații satirice ale artistului Gunduz Aghayev
Recenzii de festival #1: Airfield
=
Cristina Tănase

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.