Noi, ăștia de la Suburban Magazine, avem multe pasiuni dom’le. Desigur, fiecare redactor și membru al echipei are greierașii lui pe creier, diferiți, frumoși și creativi. Dar printre toate diferențele ce ne definesc personalitatea, există o manie care bântuie această redacție: promovarea oamenilor talentați. Indiferent că au zvâc la creion, pensulă, chitară, pian, bicicletă sau orice alt instrument, parte a corpului ce poate da naștere la artă. Dacă aflăm de tine, o să te căutăm, o să te găsim și o să te luăm la întrebări. Azi venim cu un pachețel ce va conține trei interviuri cu trei domnișoare ce au un talent pentru a crea artă grafică. Vorbim de Aventurile lui Sărăcel, C. Cassandra și Maria Elisabeta Cucu. Talentate, desăvârșite în mediul internaut și cu planuri de viitor care mai de care. Discutăm despre cum e viața de artist, cum și-au început cariera, despre ce schimbări avem nevoie în România din punct de vedere cultural, cum e viața departe de casă and so on. Hai să vedem ce au avut să ne spună, ne-editat, necenzurat și cum mai vreți voi.

Aventurile lui Sărăcel

9t97u

”Sărăcel (care e de fapt fată) ne prezintă aventurile ei de zi cu zi.” Asta veți găsi la ”About” pe pagina de Facebook ”Aventurile lui Sărăcel”, dacă aveți timp să vă dezlipiți ochii de la comic-urile ce înșiruiesc aventuri în care v-ați regăsit și voi cel puțin o dată. Iubitoare de concerte, simț al umorului deosebit, aventurieră socială și creatoare de comic-uri, iată ce ne-a răspuns Sărăcel la întrebări.

1. Când ai început să desenezi? (în general)
Desenez de mică, de când habar n-aveam să stau în picioare şi luam ceva pix sau creion şi făceam cercuri pe cărţile maică-mii cu Sandra Brown. Asta, în ziua de azi, se numeşte artă abstractă şi cu banii de pe o lucrare de genul poţi să cumperi vreo trei rinichi, dar nu asta e ideea. Aia a fost prima tentativă de desen, apoi pe la grădiniţă am început cu flori, case, tipicii stickman şi toate cele. N-am făcut cursuri de desen, nu-s la arte, asta dacă mai întreabă cineva pe viitor.

78htdcs

2. Cum și când ți-a venit ideea pentru ”Aventurile lui Sărăcel?”
Desenam chestii pe caietele de la şcoală, apoi am început să desenez din ce în ce mai des o chestie cu pleaşca aia de păr peste faţă. Le-am arătat unor prietene de pe un grup şi cumva au sugerat să fac o pagină de facebook dacă tot am tabletă grafică şi nu ştiam ce să mai desenez. Fac un comic, fac o poză de profil, fac un cover, dar apoi apare problema: numele. Nu ştiam ce nume să-i dau, aşa că, din nou, apelez la grup. Găseam numai nume seci, plictisitoare, apoi am început cu nume aiurea: Asfaltina, Paraschiva, Mercedeasa etc. Şi cum în primul comic era vorba despre cât de scumpe sunt concertele, am ajuns la concluzia că-s cam săracă (sărăcia tipică unui adolescent normal). De aici au deviat nume precum Sărăcela, Sărăcuţa, Sărăcie etc. Personajul meu era fată, aveam nevoie de nume feminin, nu? Păi nu. De ce să fac ce e normal? Aşa am hotărât să-i dăm numele de Sărăcel, chiar dacă e fată. Personajul era destul de cute, aşa că se potrivea. Ok, aveam numele pentru personaj, dar să las pagina pur şi simplu „Sărăcel”? Nah. Prea sec. M-am gândit despre ce aveam de gând să fac comicurile în continuare, mi-am dat seama că am idei plictisitoare. Şi cum totul era plictisitor, am zis să dau cu băţu-n baltă şi să le fac aventuri. Şi aşa am ajuns la Aventurile lui Sărăcel care nu-s tocmai aventuri.

3. De câtă atenție și îngrijire are nevoie acest proiect?
La început nu credeam că o să aibă atât de mult succes pagina, deci nu-i acordam prea mare atenţie. Nici acum n-o fac. Nu necesită prea mult efort (cel puţin din punctul meu de vedere) să faci un desen, să-l postezi şi să răspunzi unor comentarii sau mesaje dacă tot mai ai ceva timp liber. Timpul investit în desen diferă în funcţie de comic, de cât de complex e sau nu, de câte panels am nevoie etc. De exemplu la sărăciile mele nu durează foarte mult, dar când fac ceva pentru Cerbu’ (căutaţi pe youtube şi facebook că aveţi doar de câştigat) sau pentru E-an-na (la fel, youtube şi facebook, doar de câştigat) sunt mai atentă şi depun mai mult efort. Stilul în care e desenată Sărăcel nu e ceva care e obligatoriu să fie corect din punct de vedere anatomic sau al perspectivei, e doar ceva rapid care se pare că prinde la public mai bine decât mă aşteptam. Deci atenţia e mai mare dacă desenez pentru altcineva decât dacă desenez pentru mine.

4. Ai de gând să dezvălui vreodată identitatea creatoarei lui Sărăcel publicului larg?
Probabil că da, mulţi din liceul meu ştiu cine sunt, dar nu prea le pasă. Am întâlnit câţiva oameni faini prin intermediul paginii şi am zis „bă, dacă tot sunt faini, de ce nu?” şi le-am dat facebook-ul normal şi numărul de telefon ca să continuăm să vorbim. Cu unii am ţinut şi ţin legătura, ne-am întâlnit pe la concerte sau cu alte ocazii, dar alţii după cinci minute s-au răzgândit şi n-am mai vorbit deloc. Nu e musai să nu afle nimeni cine sunt, dar momentan prefer să nu ştie foarte mulţi. De ce? E aiurea când cineva vorbeşte cu tine doar pentru că te recunoaşte ca fiind X cu pagina aia faină sau Y cu acel canal mişto de youtube. Nu spun că toţi vor doar să stea cu persoane „faimoase”, dar sunt unii care sunt falşi şi stau cu tine doar pentru asta, dar în mintea lor tu eşti o persoană aiurea şi nu le place nimic la tine în afară de „faima” ta. Aşa că prefer să nu ştie nimeni cine sunt, dar dacă se află într-un fel sau altul nu e sfârşitul lumii. Am mai fost întrebată „Tu eşti Sărăcel?” şi am zis da, persoana respectivă a spus ce a avut de spus, bine sau rău, apoi fiecare cu viaţa lui sau clasicul „dau o bere”.

h

5. Care crezi că este viitorul tinerilor graficieni cu umor în România?
Băi, asta chiar nu ştiu. Sunt destui creatori, dar nu sunt suficienţi pasionaţi de domeniu încât să poţi face ceva cu asta. Ai un site, o serie de comicuri, ai animaţii şi alte chestii care rezultă din grafică, dar nu sunt destui care să aprecieze asta la adevăratul nivel în România pentru moment. Trebuie să faci totul în engleză dacă ţii neapărat să scoţi ceva din asta, trebuie să te ştie oameni din mai multe ţări, nu doar vreo zece mii de români care majoritatea n-au nici măcar buletin. Nu poţi să mergi la cineva să spui „sunt grafician, angajează-mă” pentru că 1. e foarte, foarte posibil ca ăla să n-aibă habar despre ce vorbeşti şi 2. e la fel de posibil să nu ţi se ofere un salariu bunicel că no, ce faci tu, doar tragi nişte linii şi le colorezi, oricine poate face asta cu un program bun, doar nu vrei mii de euro pe lună. Cel puţin pentru moment aşa e, în viitor să sperăm că o să fie mai bine pentru graficienii din România, cu umor sau nu.

6. Ai deja o comunitate în continuă creștere, content variat și des. Te vezi trăind pe viitor din ceea ce faci acum?
Nu prea cred că o să supravieţuiesc dacă mă bazez doar pe desen, nu aici, după cum am zis. Aveam eu planurile mele acum câţiva ani, să merg la arte, să studiez în altă ţară, apoi mi-a fost trântită faza cu „artiştii mor de foame aici” şi apoi a apărut problema banilor, că voiam să mă duc tocmai în Anglia, iar acolo e scump de mori. Şi cum sunt eu, adică văd o carte faină şi până la urmă tot o iau indiferent de preţ, mai aud de un concert, două, cinşpe, îmi iau bilet şi mă duc. Mai consum şi acolo ceva, mai iau un tricou, un poster, iar se duc bani. Deci n-aş fi putut să trăiesc decent şi cu studii, chirie, mâncare, transport, distracţii, chiar de aş fi luat cine ştie ce bursă. Deci nu, nu mă văd trăind din asta, cel puţin nu în România şi nu în următorii douăzeci de ani.
lkjhgg
7. Ce alte pasiuni mai are Sărăcel?
Acum am o dilemă că nu ştiu dacă să vorbesc la persoana a III-a sau la persoana I. Dar no, nu contează din moment ce eu şi Sărăcel suntem una, ar fi ciudat să vorbesc despre mine la persoana a III-a. Mă rog, trecem peste. Desenul se exclude că se observă. Uneori pictez, chiar dacă nu-mi iese cine ştie ce. Citesc, scriu, mă uit la filme şi seriale, anime, merg la concerte, convenţii. N-am pasiuni ieşite din comun, doar chestii obişnuite. Glumele proaste se pun ca pasiune? Somnul? Nu? Ok.

8. Există un model în viața ta? O persoană pe urmele căreia vrei să calci și tu?
Exista înainte, dar momentan m-am lăsat de „modele de viaţă” şi-am zis că o să fac ce-mi vine pe moment. Mi se par aiurea chestiile de genul „X e modelul meu, vreau să fiu ca X” pentru că n-o să fii niciodată ca X, doar mai slab sau mai bun decât X. Normal, admir o grămadă de persoane (majoritatea fictive ahaha), dar nu vreau să devin ca ele pentru că ştiu că n-o să se întâmple şi nu vreau să ajung la stadiul în care să-mi iau gâtul pentru că n-o să fiu niciodată ca X.

9. Multe persoane se regăsesc în peripețiile lui Sărăcel, indiferent de sexul persoanei. Trece creatoarea lui Sărăcel prin toate acele momente sau te inspiri și din povești, pățanii ale cunoscuților?
Am trecut prin toate, mai mult sau mai puţin, dar am trecut. De aia sunt aventurile lui Sărăcel şi nu ale prietenilor lui Sărăcel. Ok, asta a sunat egoist, scuze. Cele mai faine idei vin din realitate, de aia se regăsesc atâţia în comcuri, fete şi băieţi.
y5tew
10. Ai un plan B în cazul în care desenul nu-ți poate oferi siguranța financiară de care ai nevoie? Care ar fi acela?
Ştiu deja că desenul nu-mi poate oferi siguranţa financiară, şi probabil nici a doua opţiune nu poate, dar e mai accesibilă. Sper să intru în toamnă la UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale) la comunicare audiovizuală şi poate reuşesc să ajung ceva scenarist de succes şi n-o să fac foamea sub poduri în cutii de carton. Deci orice aş vrea să fac, tot muritor de foame s-ar putea să ajung, cam ca orice artist de pe la noi.

11. Cu siguranță Sărăcel s-a desăvârșit în mediul online, dar își propune să apară în viața reala într-o expoziție non-conformistă sau ceva din această sferă?
M-am gândit la asta. M-a întrebat cineva dacă o să am stand la Comic Con sau dacă am fost invitată să am o prezentare la panel, dar nu cred că o să fac asta. Anul ăsta am bacul pe cap, deci nu-mi permit să am un stand, plus că nici financiar nu stau prea bine pentru a avea ce pune la vânzare (trebuie să investesc ceva ca să am chestii de dat, no). La ediţia din noiembrie iarăşi nu cred că o să fac asta, o să fiu abia intrată la facultate (sper) şi e posibil să nu am timp să stau pe acolo, deşi mi-ar plăcea. Adică oricum o să stau că până la urmă e Comic Con, dar nu sunt sigură că aş rezista într-un singur loc când alţii merg la panels şi photo ops şi se distrează pe la alte standuri sau fac poze cu cosplayeri. Şi apoi am auzit că anul acesta e ultimul an de Comic Con, deci clar n-o să mai am pe unde să apar fără să fiu vreo dubioasă. Măcar la Comic Con sunt printre oamenii mei.

Pe Sărăcel o puteți găsi, urmări, ajuta sau puteți discuta cu ea (răspunde la mesaje foarte repede) aici:

Facebook.

Patreon.

 

 

C. Cassandra

12778679_1006085169437359_3768276667299191091_o

Cred că majoritatea fetelor au avut cel puțin 100 de zile nasoale pentru păr, zile în care se întâlneau pe stradă cu persoanele pe care le iubesc în secret și arătau ca și cum ar fi venit de la un rave de printr-un depozit londonez, multe zile în care decimează cutii de ciocolată și aș putea să continui pentru foarte mult timp cu lista de pățanii. Cassandra, o artistă de 21 de ani ce locuiește în Canada de ceva vreme, vă prezintă cam orice pericol social vă paște aproape în fiecare zi și nu numai.

1. Care este prima amintire legată de desen pe care o ai?

Imi amintesc prima oara cand am pictat cu acuarela. Cred ca aveam 3 sau 4 ani si vroiam sa pictez o printesa. Nu aveam nici-o data rabdare sa se usuce culorile si mereu ma enervam foarte tare cand se amestecau brusc pe tablou. Tin minte nu numai cum arata pictura in final ci si cat de stranii erau culorile. Nu m-am mai atins de acuarela ceva timp.
 

2. Munca ta a ajuns foarte cunoscută pe internet, Tumblr, College Humor, 9gag și așa mai de parte. Ce ai simțit prima dată când ai descoperit asta?
Nu-mi venea sa cred (si nici acum nu prea-mi vine sa cred): eram total uimita! Imediat dupa ce-am aflat, i-am chemat pe ai mei sa vada si ei! Mama a inceput sa dea telefoane la toata lumea iar tata s-a apucat sa-mi caute numele pe Google si sa-mi arate toate articolele care le-a gasit.

 

tumblr_o4xgmkiSxy1tcbp8vo1_1280
3. Acum că ai câștigat notorietatea necesară în mediul online, te gândești să apari și în viața reală? Să spunem într-o expoziție non-conformistă a benzilor tale desenate sau ceva asemănător.
Da! Ma gandesc foarte serios sa particip la evenimente legate de arte si comics, ca de exemplu Comic Con. Tin sa fac cunostinta cu cei care ma urmaresc pe social media deci am de gand sa planific si niste meet-up-uri mai incolo. Oricum, cu siguranta am sa apar: n-am sa raman in fata calculatorului pana la batranete!

 

 
4. În afară de desen, ce alte talente ai?
Hm… Stiu sa cant la pian. In rest, nu prea am alte talente.
tumblr_o4mj0oc7sA1tcbp8vo1_1280
5. Ce face Cassandra când nu desenează sau nu are probleme cu părul?
Doarme sau mai iese din casa din cand in cand, haha!
 
6. Ai o persoană care te inspiră, un role model?
Sunt multe persoane care ma inspira; nu numai artisti ci si persoane din viata reala: mai ales parintii mei si familia. Nu pot sa aleg pe cineva anume.
 
7. Te poți vedea făcând și altceva în cazul în care arta nu ți-ar îndeplini necesitățile financiare? Care ar fi planul de rezervă?
Nu ma vad facand altceva. Arta a fost o mare pasiune de cand eram mica iar acum am sansa sa fac o cariera din aceasta pasiune. Nu e usor, dar sunt o persoana optimista si determinata.
tumblr_o3p245tXsp1tcbp8vo1_1280
8. Necesită munca ta un anume sacrificiu? Timp, răbdare, poate chiar nervi? Cum îți afectează asta restul vieții?
Cred ca fiecare munca necesita un sacrificiu. In cazul meu, timpul este ceva de care asi avea nevoie mai mult. Pe langa faptul ca lucrez, trebuie sa ma gandesc si la site-urile mele de social media. Trebuie sa postez in mod regulat si uneori nu am idei, sunt prea obosita sau efectiv am o lipsa de chef. Imi place foarte mult ce fac, dar daca asi avea mai mult timp, cred ca asi fi mai bine organizata, cu un program mai putin incarcat.
tumblr_o37v0bZuhy1tcbp8vo1_1280
9. După ce ai devenit foarte cunoscută pe internet, s-a transpus această faimă și în viața reală? Întâlnești oameni care te recunosc sau care sunt bucuroși/uimiți atunci când le spui cine ești?
Nu am intalnit oameni care sa ma recunoasca din prima (fara sa-mi vada lucrarile sau sa le spun de C. Cassandra), dar e firesc fiindca nu prea am postat poze cu mine. Iar daca le arat benzile desenate, unii ma recunosc iar altii pur si simplu ma felicita pentru ceea ce fac.
 
10. Ai plecat împreună cu părinții tăi din România de foarte mulți ani. Deși vizitezi anual, care este lucrul ce îți lipsește cel mai mult?
Din pacate nu vizitez anual, ci o data la 2-3 ani. Familia si prietenii din copilarie imi lipsesc foarte mult, fireste! Desi pastram contact si vorbim des la telefon, ne vedem extrem de rar. Imi lipsesc pana si locurile in care am copilarit. Mereu cand vizitez orasul meu, am asa un sentiment de bucurie. Ma simt ca acasa!
tumblr_o2iae02DkS1tcbp8vo1_128011. Care este următorul nivel la care vrei să ajungi acum în legătură cu arta ta?
Deja simt ca am ajuns departe; mult mai departe decat ma asteptam! Vreau sa continui sa fac ceea ce-mi place si sa pot sa fac un “living” in acelasi timp. Si mi-asi dori mult sa public o carte cu benzi desenate: ar fi foarte cool!
 
Comic-urile Cassandrei și arta acesteia poate fi urmărită, cumpărată, supported aici:
Facebook.
Society6 Store.
YouTube
Tumblr
 
Maria Elisabeta Cucu
11218189_510240225790908_6193962579974873884_oPe Maria am descoperit-o când cercetam internetul în miez de noapte și i-am descoperit lucrările ce prezentau miturile României într-un stil pe care nu-l mai văzusem până atunci. Aș putea să le descriu…dar nu pot, așa c-o să vă las să le admirați pe cât de mult puteți, împreună cu răspunsurile la întrebările pe care i le-am adresat. De menționat, Maria nu se consideră ” true creative geek”, dar până atunci o să creeze lucrări ce vor contribui la asta.
 
1. Când ți-ai descoperit dragostea pentru folclorul român?

A fost mereu acolo, dar am constientizat-o prin liceu cand am facut parte din echipa ce a participat la un concurs national de cultura si civilizatie in Romania, ocazie cu care am aflat cat de interesante si diverse ne sunt obiceiurile.
12891158_620419724772957_8547024155393939019_o

2. Te-ai așteptat ca proiectul tău ”Romanian Myths” să câștige o asemenea apreciere online?

Intr-o oarecare masura, da; am vazut evolutia unor proiecte asemanatoare si nu am fost luata prin surprindere de faptul ca a fost apreciat, ci mai degraba de nivelul la care a fost, dar si de reactia unor locuitori ai tarilor vecine care mi-au scris sa imi prezinte varianta lor pentru aceleasi mituri.

 
3. Ce alte talente acunse mai are Maria în afară de desen?

Consider ca nu am niciun “talent ascuns”. Inafara faptului ca pot sa gasesc un gif pe care sa-l folosesc ca raspuns pentru orice afirmatie, nu prea as avea nimic de mentionat.
tumblr_o36744bc0f1rt28efo1_500

4. Crezi că avem nevoie de o revoluție culturală în România?
 Revolutie e un cuvant prea dur pentru a descrie nevoia acestui popor. As zice ca necesara este mai degraba o reinventare a sistemului educational- revolutionarii trebuie sa isi inteleaga cauza. 

 

 11866273_528554330626164_2811499280858542674_n
5. Care este prima amintire care îți vine în minte atunci când te gândești la pasiunea ta pentru desen?
 Un om mic, fara gat, si care avea capul mult prea mare, desenat cu o carioca neagra ce aproape se termina, pe un carton gri (cred ca era o coperta de carte). Si mama care era surprinsa ca iar mi s-au terminat cariocile. 
 12109078_551528798328717_8632253662304230741_n

6. Acum că ai câștigat notorietate online, care este următorul pas/nivel pentru arta ta?

Chiar urmatorul pas presupune lansarea unui proiect mai amplu din care fac parte un numar mare de ilustratori romani, legat pe Pacalici, joc al copilariilor noastre si care a pornit la initiativa lui József Vass.
Mai mult decat atat, o traiectorie clara nu am, explorez inca si incerc sa imi fac timp si pentru numeroasele idei ce se vor transformate in proiecte personale.
 11899855_528550790626518_1795640559074005383_n

7. Consideri că avem nevoie de o promovare mai mare a culturii, mitului și tradițiilor românești? De ce crezi că e nevoie ca să ajungem la rezultatul dorit?
Mi se pare ca s-a ajuns in mod natural la asta, deja se promoveaza traditiile si miturile romanesti; avem atatia artisti romani din toate ariile care se inspira din folclor, iar retelele de socializare sunt pline de ai nostri romani ai caror inima salta de bucurie cand isi recunosc simbolurile. 

 11870913_528555047292759_4130456037048661910_n

8. Cine sunt eroii tăi? Ficționali sau nu.

Momentan artistii vizuali pe care-i invidiez (apreciez foarte mult) sunt Leif Podhajksy si Gao Youjun (Shanghai Tango) si din alta sfera, refugiul universal, indiferent de stare- Paul Kalkbrenner. Sper ca se numara ca eroi.
 

9. În afară de artă, ce altceva îți aduce același nivel de satisfacție/fericire?
Avand in vedere ca foarte multe subiecte ce ma intereseaza ar fi putea fi considerate arta de vreun fel sau altul, as zice ca nu prea este altceva. 

12079073_551834634964800_7162550154781156584_n

10. Crezi că nenumăratele surse de inspirație pe care tinerii artiști le pot găsi pe internet, le afectează originalitatea sau din contră, îi ajută? De ce?

Depinde de punctul de abordarea fiecaruia: nenumaratele surse de inspiratie pot deveni motive de frustrare; cand vezi ca cineva cu 5 ani mai tanar decat tine a fost angajat de Disney, e posibil sa nu iti pice bine. Sau mai e situatia in care te apuci sa creezi ceva si nici nu iti dai seama ca respectivul concept defapt l-ai vazut saptamana trecuta pe un cont de Pinterest si cand il revezi… e putin straniu. Bineinteles, cel mai sanatos mi se pare sa profiti de privilegiul pe care-l avem cu accesul la informatie si sa analizezi cum au rezolvat altii o problema inaintea ta; fie ea de perspectiva, culoare, lumina etc.
 
Maria poate fi descoperită pe:
Behance
Facebook
 
Iar acesta este sfârșitul acestei călătorii prin mințile acestor trei minunate graficiene, ce au reușit să ne ”facă cu ochiul” prin munca și creativitatea lor. Nu uitați să le sprijiniți, să le urmăriți (you little stalkers) și să le apreciați munca de fiecare dată când o vedeți pentru că fac o treabă extraordinară.
Serebe şi culorile împrejmuite de gard negru
Penisul minuscul al lui Donald Trump a făcut ca artista Illma Gore să fie banată de către Facebook
=
Robert Gugonatu

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.

  • Ionut Popescu

    trebuia sa se cheme: de vorba cu tinerele ilustratoare…