Bianca Veșteman este mamă și studentă la Universitatea Națională de Artă Cinematografică și Teatrală ”I. L. Caragiale”, din București. Anul acesta, ea a reprezentat studenții scenografi români la Cvadrienala de Scenografie, o expoziție internațională care are loc o dată la patru ani, la Praga. A descoperit scenografia după vreo trei ani de urbanism, studiat sub acoperișul Universității de Arhitectură ”Ion Mincu”. În tot acest timp, s-a plimbat pe holurile UNATC-ului și a vorbit cu mai mulți studenți. Atunci i s-a părut că i se potrivește. Acum a devenit o pasiune.

Bianca ne-a răspuns la întrebări despre Expoziția Internațională de Scenografie de la Praga; ne-a redat atmosfera pragheză, dar ne-a vorbit și despre cum a pregătit standul și cine a ajutat-o.

IMG_2167-001

Cum ți s-a părut expoziția de la Praga de anul acesta?

Teoretic, e cea mai mare expoziție de scenografie din lume, care se ține o dată la patru ani. Mă așteptam să fie mai impresionantă sau să văd eu lucruri pe care nu le-am mai văzut, dar nu mi s-a părut ceva ieșit din comun. Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că participanții sunt mai mult studenți și, probabil, profesorii lor. Anumite standuri erau bune, dar standurile care erau bune erau și standurile în care au fost investiți bani. Ca să faci niște instalații și niște decoruri bune, ai nevoie și de bani. Dacă ai o idee și nu ai cu ce să o pui în practică, rămâne doar la stadiul de schiță și concept, iar oamenii nu ajung să o vadă.

Mă așteptam să găsesc la expoziția asta lucruri mai inovatoare în domeniul scenografiei, adică elemente mai actuale, care să implice și tehnologia. Au fost multe standuri care aveau monitoare și printuri în loc de obiecte expuse propriu-zis. Multe s-au bazat pe display-uri. În loc să vezi obiectul în fața ta, te uitai la monitoare să vezi diverse chestii care rulau acolo: filmulețe sau poze. Nu pot să zic că mi-a plăcut neapărat lucrul ăsta. Eu, cel puțin, nu aveam răbdare să stau în fața monitorului, să mă uit la poze. Asta pot să fac acasă. Poate unele erau interesante, dar una este când vezi și simți spațiul și obiectul și una e când vezi doar reprezentarea lui pe un ecran.

IMG_1876

Mi s-a părut mai mult o expoziție studențească. Au fost multe standuri care nu aveau unitate, la care participau câte 20 de studenți. Era un amalgam de lucrări și nu aveau legătură între ele. Au mai fost câteva la care participau mai mulți studenți și totuși aveau unitate, dar cred că datorită unui profesor bun care i-a îndrumat. Eu susțin colaborarea, dar cred că o colaborare e utilă între un număr limitat de persoane.

Partea drăguță a fost că am interacționat cu oamenii din alte țări, am văzut cam cum se lucrează la alte facultăți și am ajuns la concluzia că facultatea nostră chiar e ok. Avem studenți buni, care sunt îndrumați de profesori asemenea.

Care standuri studențești ți-au plăcut?

De la studenți mi-a plăcut standul Coreei, care a fost foarte “curat”. Mi-a plăcut că a fost foarte organizat și totul a fost făcut în detaliu. Au avut și partea de interacțiune cu publicul. Mi-a mai plăcut standul Chinei. Nu a fost ceva foarte spectaculos, ceva inovator, dar toate machetele și toate lucrările erau perfecte, foarte minuțioase, cum numai chinezii cred că pot face. Mi-a mai plăcut standul Letoniei, care era o încăpere întunecată cu niște postamente de muzeu, unde erau diverse obiecte care reprezentau metafore din teatru.

IMG_1934

Prezintă-ne standul tău, te rog.

Standul era format dintr-un zid cu trei uși de închisoare. Pe o parte a zidului erai tu, spectatorul și pe cealaltă parte a zidului, în spatele fiecărei uși era câte o machetă luminată. În jurul ei era întuneric. Prin gratiile de la ușă puteai vedea fiecare machetă pe care rula câte o proiecție, un video-mapping. Ideea standului era că tu puteai să îți imaginezi fie că ești închis, fie că ești liber și că arta este închisă. Depinde cum te poziționezi tu față de artă, în general. Dacă consideri că prin artă te poți elibera sau că arta e constrânsă. În domeniul nostru, tu poți să ai niște idei bune, dar trebuie să ai și cum să le pui în practică. De asta te poți considera constrâns de buget, spre exemplu.

11258072_10155740595160338_6847527305680937029_o

Toată construcția standului nostru a fost pregătită din România. Acolo a fost doar asamblată și totul a fost gata cam într-o săptămână și jumătate, pentru că atunci am avut acces la fonduri. Până atunci, totul a fost făcut pe hârtie și apoi am pus în practică cât am putut, cu ce am avut.

Machetele care erau în spatele ușilor și care reprezentau arta teatrală au fost în număr de trei. Două după Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară” și ”Furtuna” și una după Elmer Rice, ”Mașinăria de calcul”, care a fost și macheta cu care mi-am dat licența și cu care am câștigat premiul pentru cel mai bun proiect teatral.

ROMANIA-Student_PQ15_BP_web_3417

Am vorbit despre colaborarea dintre studenții de la expoziție. Spre exemplu, eu colaborez cel mai bine cu sora mea, Sabina, care m-a și ajutat la realizare acestui proiect, și cu iubitul meu, Grigore – suntem o familie de scenografi. Fără ei nu aș fi putut, fizic, să fac tot ce era de făcut. Eu am stat cu Carol, bebelușul nostru, care atunci avea zece luni și ei au făcut munca fizică. Eu doar am desenat și am organizat lucrurile. Nu am putut să mă ocup și de construcție. În general, scenograful nu trebuie să facă construcția propriu-zisă. Sunt muncitori care fac asta, dar în proiecte de facultate și în proiecte de genul ăsta, noi trebuie să facem și partea asta de construcție, să batem cuie și să tăiem lemne. Scenograful trebuie să fie cel care vine cu partea de creație și concept, care desenează. Evident, trebuie să știe să bată și cuie, dar nu asta să fie marea parte din munca lui.

IMG_1908

A fost conceptul tău cel cu arta, eliberarea și constrângerea?

Nu în totalitate. Cei de la Praga au dat câteva teme mari și fiecare țară trebuia să își aleagă una și să o elaboreze. Conceptul a fost elaborat de doamna profesoară Ștefania Cenean, care a fost curator la această expoziție și care a realizat standul României, la secțiunea profesioniști.

Cum a fost standul dânsei?

S-a legat cumva de standul nostru, a avut tot proiecții, nu video-mapping, proiecții doar pe suprafață plană, dar chestia asta a creat o legătură între standuri, a fost înclinat către profetism, tradiționalism, natură. De asemenea, făcea referire la satele uitate de lume din România.

45774.roots-stand-countries-and-regions-proiect-3144Sursa foto: www.pq.cz/en/galleries

Cum ai primit review-urile la standul tău?

Au fost zece zile de expoziție și în fiecare zi stăteam câteva ore la stand, vorbeam cu oamenii care treceau pe acolo și îi vedeam cum reacționează. Mi-aș fi dorit să înțeleg ce spuneau toți. Review-urile au fost cam toate pozitive. Toți oamenii se opreau, imediat își scoteau telefoanele sau aparatele foto și făceau poze sau filmau. Unii chiar stăteau câteva minute bune ca să filmeze proiecțiile de la fiecare machetă. Au fost și mulți profesori care au trecut pe acolo și m-au felicitat. Toți erau uimiți de video-mapping. Îmi imaginez că erau mai degrabă uimiți că au văzut la secțiunea studenților chestia asta. Nu e un lucru ușor de făcut. Eu am colaborat cu Cote, care m-a ajutat cu proiecțiile. Niște profesori din Hong Kong au fost atât de impresionați încât și-au trimis toți studenții acolo, care au stat vreo jumătate de oră la stand. Ocupaseră tot spațiul. Au pozat, au stat mult la fiecare machetă, au vorbit și după aceea ne-au lăsat și un album de scenografie cadou.

Am remarcat că oamenii, la început, veneau și se uitau la machete, apoi se uitau ce țară este. Toți erau foarte șocați când vedeau România, de parcă toți se așteptau ca standul să fie al unei țări mult mai tehnologizate.

IMG_2013

Cum s-a finanțat standul vostru?

N-am avut un buget mare alocat standului, dar am încercat să îl facem din banii pe care i-am avut cât mai profesionist. Standul a fost finanțat de Institutul Cultural Român (ICR). *În urma comentariilor apărute pe site, Bianca Veșteman a clarificat informațiile legate de finanțarea proiectului: Organizarea standurilor României a fost făcută de ICR, care a finanțat standul profesioniștilor. Standul studențesc a fost construit din banii oferiți de UNATC, din banii personali și din cei oferiți de sponsori.*

Și ți-a ieșit profesionist?

Nu știu. Au fost numai review-uri pozitive. Toți oamenii care au trecut pe acolo erau foarte încântați. Eu sunt mulțumită de ceea ce a ieșit. A fost singurul stand în care a fost folosită tehnica de video-mapping, deși a apărut de mulți ani. Mă așteptam să găsesc mai multe standuri la care să fie folosită, pentru că e o chestie destul de actuală în scenografie. În ansamblu, toată experiența a fost constructivă.

IMG_2265-001

Sursă foto: arhiva personală

Sursă foto cover: www.pq.cz

Lily Oakes for Suburban Magazine
Livia Fălcaru și ale ei ilustrații suprarealiste și pistruiate
=
Anca Olteanu

Suburban Magazine înseamnă susţinerea necondiţionată a culturii urbane, prin voluntariatul a peste 20 de redactori. Avem nevoie de susţinerea ta pentru a merge mai departe.

  • Remus Alexandru Gabor

    În primul rând vreau să te felicit pentru tot ce ai făcut acolo!

    În al doilea rând vreau să aduc la cunoştinţa unui public mai larg injusteţea la care am luat parte atât eu cât şi colegii mei studenţi la scenografie În cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.

    Şi noi am fost acceptaţi chiar am am avut 4 proiecte acceptate. Din nefericire am participat numai cu două şi alea cu chiu cu vai. De ce? Pentru că nu am primit niciun fel de susţinere nici măcar cu informaţii din partea ICR. Singura sponsorizare primită a fost din partea UNArte care s-a concretizat în prea puţini bani pentru a asigura măcar transportul instalaţiilor şi costumelor, nu mai zic de realizarea lor şi alte cheltuieli care au fost asigurate de buzunarul propriu.

    Şi noi reprezentăm România în calitate de studenţi la scenografie! Şi noi merităm măcar o atenţie din partea ICR care ne-a respins imediat, nevrând nici măcar să poarte o discuţie cu noi.

    Felicitări şi studentelor Negoiţă Ştefănie şi Clara Manea studente UNArte care au reuşit împotriva tuturor piedicilor să ajungă acolo şi să facă spectacol!

  • cristina lica

    Stimata ms.sau mrs Anca Olteanu frumos articol ati scris…daca macar ar fi totalmente real.
    Pacat ca inca o data se face dovada ca in presa scrisa sau vizuala apar informatii trunchiate si in unele cazuri chiar neadevarate.
    Va recomand cu caldura sa reveniti asupra afirmatiei ca Bianca Vesteman a fost singura care a reprezentat Romania la aceasta quadrienala la Praga.
    Cu mandrie am regasit standul cu desenele cantaretei Olimpiei Panciu,precum si fotografiile cu stejarii seculari care au ramas in picioare in satele romanesti.
    Am asistat si la reprezentarile studentilor de la UNARTE care au avut doua proiecte extrem de reusite (si asta cu un buget ‘sublim care a lipsit cu desavarsire’ deoarece d-na Cenean a comunicat faptul ca nu exista fonduri pentru acest eveniment.!!!???)
    Concluzia noastra ar fi asa,ca din popor:cine poate oase roade….
    pacat ca nu stim sa ne pretuim ca popor si frangem aripile unor tineri care pun tot sufletul in ceea ce fac.
    As fi extrem de incantata sa stiu care este parerea dumneavoastra.Cu stima,Cristina Lica

  • Vesteman Sabina

    Doamnă Cristina Lica, vă dau următorul link pentru a vă documenta în ceea ce privește secția intitulată STUDENT SECTION de la PQ 2015, reprezentat în exclusivitate de studenta Bianca Veșteman , poate așa veți reveni asupra celor spuse în comentariu, pentru că nu există absolut nicio punte de legătură între “desenele cântăreței Olimpia Panciu” sau alte proiecte individuale ce aparțin alor categorii pe care ați găsit dumneavoastră de cuviință să le exemplificați și secția studențească : http://www.pq.cz/en/galleries/2015/7/28/pq15-romania-student-section

  • cristina lica

    Chiar si aceasta recomandare dovedeste ca nu doriti sa fiti obiectiva.
    Am spus ca Bianca Vesteman (felicitari pentru ceea ce a facut la Praga) nu a fost singura care a reprezentat Romania la aceasta Quadrienala.
    Si,DA,am fost mandra ca am regasit standurile mai multor romani acolo (fie si Olimpia Panciu)si ,DA,cand te afli acolo si vezi lucruri frumoase create de romani…ai un soi de mandrie care tine de un patriotism desuet….
    Dar cand te intorci si citesti neadevaruri chiar te cuprinde disperarea …..
    si …draga mea,am vorbit si de ceilalti studenti cu care m-am intalnit acolo si chiar am luat legatura cand m-am intors in tara (care nu au primit nici un sprijin de la forul competent- iti amintesti?)de ei de ce nu pomeniti?
    Parerea de profesionist ma intereseaza….sau de fost student care s-a confruntat cu situatii de genul….

    Poate aceasta discutie izvaraste din deziluzia profunda ca nici macar in aceasta generatie nu exista obictivism si profesionalism…
    Eu va doresc mult succes in cariera si sa fiti ferita de deziluzii pricinuite de neadevaruri si subiectivism.
    Sper sa auzim numai de bine.

    • Bianca Vesteman

      Cu tot respectul, imi dati si mie copy paste cu propozitia din articol din care dumneavoastra ati inteles ca doar eu am reprezentat Romania? Departe de mine gandul sa ofer informatii eronate care sa ma ridice pe un piedestal, de aceea am mentionat faptul ca am realizat standul studentesc si ca implicit am reprezentat Romania la sectiunea Student Section. Interviul a fost unul personal, adica intentia a fost sa prezint experienta mea, si daca cititi cu atentie o sa vedeti ca am mentionat acolo si de alt stand al Romaniei, cel cu copacii. De studentii care au participat cu inscrieri individuale nu am pomenit pentru ca nu am vazut ce au realizat,asa ca nu am cum sa imi exprim parerea. Sincer, nu inteleg de unde izvoraste tonul dumneavoastra acuzator si nevoia de a adauga un comentariu acid. Nu incearca nimeni pacaleasca pe nimeni si nici sa faca vreo dezinformare. Dar cred ca noi romanii,ca popor, suntem “dresati” sa cautam nod in papura, vorba aia. O seara buna!

  • cristina lica

    ´`Bianca Veșteman este mamă și studentă la Universitatea Națională de Artă Cinematografică și Teatrală ”I. L. Caragiale”, din București. Anul acesta, ea a reprezentat studenții scenografi români la Cvadrienala de Scenografie, o expoziție internațională care are loc o dată la patru ani, la Praga.“

    Nu am acuzat pe nimeni, ba chiar am felicitat si ma bucur ca exista acest articol si de succesul dvs. Bianca Vesteman. Nodul in papura al poporului nu exista aici.
    Am vrut sa aduc in lumina faptul ca ceilalti studenti nu au avut sprijinul ICR meritat, deoarece, si citez `Nu exista nici un ban pentru o sustinere financiara, pentru aceasta expozitie internationala.Oricum nu am vazut sa apareti pe site-ul evenimentului`.
    Adica, sunt studenti care au depus eforturi sa ajunga la Praga, cu usi inchise in nas.
    Si nu am facut apel la nici o arma de acuzare, de sfidare sau sa zic romaneste, nu am vrut sa para o nevroza, o frustrare.
    Voi ar trebui sa stiti asta pentru ca sunteti colegi in meserie, si daca stiti cu adevarat ce presupune asta, cum e sa ajungi undeva, atunci intelegeti ca nu sunt acuze, ci o dorinta de a fi prezentat adevarul.
    Intr-adevar, rectific ce am spus de Olimpia Panciu, in sensul in care ca,da, trebuia sa ma rezum la sectiunea de studenti.
    Inca o data, felicitari pentru ce ai realizat!
    Si dvs,Anca Olteanu, am spus ca nu a fost singura si de ce exista atata suparare.. sau poate adevarul supara. Documentare,in primul rand.
    Si eu va doresc o zi buna, fara ironie.

  • cristina lica

    Multumesc pentru clarificare!