Pe Aeon Blank este imposibil să nu-i știți. Iar dacă îmi spuneți cumva că nu (și sper că glumiți), ați face bine să fugiți cât mai repede la un concert de-al lor, să vă convingeți ce-ați pierdut până acum. Trupă de rock alternativ cu influențe metal, dark wave și gothic, Aeon Blank a aniversat anul acesta 5 ani de existență pe scena underground-ului românesc, așa că am prins ocazia și am stat de vorbă cu Emil Luca, Mircea Becherescu, Adrian Popescu, Radu Artin și Zory David despre ce mai pun la cale anul acesta, dar și despre ce înseamnă Aeon Blank pentru ei. Mai multe nu o să zic, ci îi voi lăsa pe aceștia să ne povestească. Și credeți-mă, au multe lucruri faine de zis! :)

Aeon Blank 2

Suburban Magazine: În primul rând, am vrea să vă cunoaștem mai bine. De ce numele Aeon Blank și care este povestea din spatele trupei?

Zory: Colemil Luca (Emil Luca, nr.) este de vină!

Emil Luca: Prezent! Pe scurt, povestea Aeon Blank a început odată cu terminarea facultății, când eram cuprins de depresii. Începuse viața brusc, tăios și cu program fix, de la 9 la 6. Iar eu nu eram pregătit pentru asta, așa cum nu sunt nici acum, așa cum nimeni nu este, de fapt, pe deplin pregătit vreodată pentru chestia asta numită “viață de om matur”. Astfel, aveam nevoie de un proiect care să mă scoată din cotidian, să mă ajute să nu o iau razna. Dar ceva serios, ceva ce se poate dezvolta în timp și în care să mă pot exprima liber. Aveam lucruri de spus, erau chestiuni care pur și simplu trebuiau să iasă cumva din mine. Și am început să lucrez la câteva piese. Și uite așa s-a născut Aeon Blank. Aeon înseamna un miliard de ani sau, într-un sens mai larg, o perioada mare de timp. Blank înseamnă gol, nescris. Așa îmi părea mie viața atunci.

S.M: Luna mai a fost una specială pentru voi și ați aniversat primii 5 ani de activitate. Privind înapoi, cum a fost tot acest drum pe care l-ați parcurs până acum?

Emil Luca: Au trecut foarte repede acești 5 ani. Sau așa pare acum. Dar, for fuck’s sake, câte am trăit în acești 5 ani! Lucruri pe care nu le-am fi trăit fără Aeon Blank. Cred ca cel mai important lucru este că am învățat lucruri despre noi înșine și despre oameni în general. Pentru mine unul a fost un drum foarte greu, pe parcursul căruia am oscilat de multe ori între agonie și extaz, dar care în nici un caz nu este aproape de final. Cred cu tărie ca în ceea ce privește trupa Aeon Blank, the best is yet to come.

Mircea: Pentru mine a fost un drum firesc și cred că din toate evenimentele, și bune și rele, am învățat o gramadă de lucruri și cum să procedăm pe viitor.

Adrian: Având în vedere că sunt în trupă doar de 1 an și jumătate, pentru mine a fost minunat!!
Zory: Privind inapoi, văd un an productiv, în care am învățat multe, în care m-am simțit bine alături de baieții ăștia minunați, și totul a culminat cu concertul de aniversare care a fost extraordinar ca experiență și vibe. Mulțumesc oamenilor care au cântat cu noi și care ne-au făcut să ne simțim foarte bine. E ca atunci când vine ziua ta de naștere și îți faci multe planuri, dar până la urmă decurge mult mai bine și ești euforic de la început până la sfârșit.

S.M: Ce înseamnă pentru fiecare dintre voi trupa aceasta?

Mircea: În 2 ani de acum înainte sper să pot să îmi iau măcar o vilă din banii de pe concerte și din vânzările de albume.

Adrian: Colțișorul meu de rai! 😀

Radu: Pentru mine, Aeon Blank înseamnă materializarea visului de a cânta, fiind și prima trupă cu care am urcat pe o scenă adevărată 😀

Zory: Aeon Blank înseamnă o nouă etapă în muzică pentru mine. Înseamnă o echipă deschisă care accepta idei, experimentează, și alege tot timpul varianta corectă.

Emil: Pentru mine trupa asta înseamnă libertatea de a mă exprima, înseamnă un grup de 5 nebuni care refuză să se alinieze la turmă și să-și vadă de treaba lor. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost viața mea din ultimii ani fără Aeon Blank. Pur și simplu refuz să mă gândesc la asta. Despre viitor ce să zic? Sper să îmi fac și eu vilă lângă Mircea. Dacă e pe malul unui lac. Dacă nu, nu.

Aeon Blank 3

S.M: Ce părere aveți despre underground-ul românesc? Credeți că există vreo șansă ca lucrurile să evolueze în această privință?

Zory: Asta depinde de organizatori și promovare. Noi nu putem decât să muncim și să încercăm să fim cât mai buni.

Adrian: A big and beautiful family… și cred ca e în plină creștere.

Radu: Sunt optimist. Îmi place să cred că lucrurile încep să se miște, în sfârșit, și în această parte mică a muzicii din România.

Mircea: Până să vorbim de evoluție, cred că ar trebui să ne gândim la susținerea pe termen lung a scenei și a artiștilor în general. Până la nefericitul eveniment din octombrie 2015 mulți oameni nu erau familiarizați cu termenul ăsta. Momentan, scena de underground de la noi e foarte încercată de lipsa locurilor de cântat, cel puțin în ceea ce privește cluburile de profil. Mă bucură faptul că s-au închis multe dintre acestea, care prezentau un risc însă, pentru a ne desfășura activitatea, aceste locuri trebuie să fie înlocuite cu altele. Ar fi foarte bine primit ajutorul din partea autorităților locale și nu numai.

Emil: Subscriu la ce a spus Mircea. Adica ok, lumea începe să fie din ce în ce mai conștientă și mai interesată de acest fenomen, însă nu ar strica să și deschidem noi locuri de cântat, locuri în care să ne putem desfășura activitatea în siguranță și în condiții decente, după ce am închis o bună parte din localurile în care se cânta înainte de evenimentul din octombrie 2015. Ceea ce iar nu ar strica, ar fi un pic de respect în plus din partea organizatorilor de concerte și festivaluri, care au impresia uneori că-ți fac un mare favor că te invită să cânți la evenimentele lor și că ar trebui să cădem toți în genunchi și să le mulțumim cu lacrimi în ochi pentru asta. Sunt, însă, de acord și cu Radu. Și eu sunt optimist în această privință. Lucrurile chiar încep să se miște și cred că se mișcă într-o direcție bună.

S.M: Comunicarea cu publicul este super importantă, iar reacțiile lor sunt cele care vă fac să aveți o direcție anume. Cum se simte legătura cu publicul atunci când sunteți pe scenă?

Mircea: Îl avem pe Mircea care spune niște glume atât de proaste, încât publicul râde :)) Acum serios, formula actuală a trupei e cea mai bună de acum, din cam toate punctele de vedere, mai ales acela al expresivității, cât și individuale și colective. Fiecare își intră în film și oamenii percep ce transmitem.

Adrian: E ca o energie ce-ți umple sufletul și te face să dai tot.

Zory: E din ce în ce mai puternică. Apar oameni noi care ascultă muzica noastră și care înțeleg actul artistic și îl apreciază. Asta înseamnă foarte mult.

Radu: Pentru mine, energia primită din partea publicului reprezintă cea mai mare satisfacție din muzică. That’s what we do it for. Iar tot ce pot să fac este să încerc să dau înapoi măcar o mică parte din această energie, către acei oameni minunați din fața scenei.

Emil: E momentul ăla, cu câteva secunde înainte de a începe concertul, știi? Mă urc pe scenă, îi aud pe câțiva că aplaudă, bucuroși că, în sfârșit, începe concertul pentru care au venit, după care se lasă, pentru câteva secunde liniștea. Mă acordez, verific dacă sunt toate cablurile la locul lor. Nu mă uit niciodată spre public în momentele astea. Apoi fac un tur de scenă, din priviri, așa, după care îi fac semn lui Zory să dea play intro-ului. Ei, atunci, în momentele alea, când mă uit prima dată spre public se întâmplă ceva fain. E copleșitor să vezi atâția oameni în fața ta care stau aproape nemișcați și se uită fix la tine. Te simți într-un fel. Ți se descarcă tone de adrenalină în sânge. Până când dă Radu cele 4 bețe, semn că începe Behind closed Doors, sunt deja plin de energie.

S.M: Chiar dacă lucrurile par simple la prima vedere, să susții un concert nu este tocmai ușor. Ați avut vreodată vreo experiență amuzantă sau neprevăzută pe care a trebuit să o rezolvați în vreun fel?

Adrian: Hhmmm… La primul meu concert pe care l-am avut cu trupa mea de atunci, am reușit performanța să cad de pe scenă… care avea cam 1m înălțime …

Mircea: Iași, octombrie 2015. Am nimerit exact în timpul Parascheva Fest. Enough said. Am terminat concertul mai repede și ne am uitat până la 4 dimineața la reality show-uri românești.

S.M: Aveți deja la activ două albume și se zvonește că la anul poate urmează încă unul. Care este procesul de realizare a unei melodii? De unde vă vine inspirația?

Radu: De obicei, Emil este creierul operațiunii, însă cu toții ne aducem aportul în procesul de creație și încercăm să ne punem amprenta asupra melodiilor.

Emil: Ei, dar cum să nu găsești inpirație în ziua de azi. Shit is going down, lumea fierbe, în fiecare zi se întâmplă ceva interesant. Dar nu cred că există o rețetă pentru a scrie o piesă. Cred ca pur și simplu sunt lucruri care ajung să mă obsedeze, poate o frază, o idee, uneori un cuvânt sau un acord. Nu știu cum se întâmplăexact. It’s magic. Procesul ăla, conștient, asumat, în care cauți să transmiți o anumită stare sau un anumit mesaj, vine ulterior, când deja am un început pentru respectiva piesă, chit ca e vorba doar de o strofă sau doar de o linie de voce, așa în mare. Abia apoi începe greul. Dar acel prim impuls, prima scânteie a unei piese, nu știu exact de unde vine.

S.M: Ați anunțat câteva surprize pentru vara aceasta. Ce puteți să ne spuneți despre videoclipurile pe care le pregătiți?

Emil: Încercăm să facem clip pentru Hipster Apocalypse, poate reușim și pentru Star Babies. Dacă va fi să fie, poate și Jupiter’s Moons. După care, gata cu Dark Waters. Avem de scris următorul capitol din povestea Aeon Blank, care cel mai probabil se va numi Dystopia. Știi că am spus la un moment dat că Aeon Blank este un copil nebun căruia îi permit orice… Ei, iată, cred că “ăsta micul” al nostru tocmai a ajuns la pubertate și, după cum ne aducem aminte fiecare dintre noi, pubertatea este cea mai dificilă perioadă. Spun asta pentru că am senzația că, de când am început să funcționăm în formula aceasta, nouă, deși nu suntem încă “acolo”, printre trupele arhi-cunoscute de la noi, avem totuși o traiectorie ascendentă în ultima vreme și am adunat ceva fani în ultimul an de zile. Cred că trebuie să avem foarte mare grijă cu ce facem de acum încolo. Lucrurile devin din ce în ce mai serioase.

S.M: Pentru încheiere, ce le transmiteți oamenilor care vă ascultă muzica?

Zory: Ascultați-ne! 😀

Mircea: Vă mulțumim pentru tot suportul acordat până acum și vă așteptăm și la concertele viitoare. Poate voi nu realizați asta, dar un bilet sau un album cumpărat înseamna enorm de mult pentru noi :) Cheers!

Emil: Să stea cu ochii pe noi, să ne asculte cu atenție, să-și îndrepte atenția și către versuri. Să consume cât mai multa artă în general, de toate felurile. Și să facă asta cât mai puțin superficial. Știu ca e greu, oamenii tind să fugă de chestiile “complicate”, e mult mai comod să privești muzica în general ca pe ceva ce se aude acolo, în fundal, care sună plăcut urechii și atât. După 8 ore pe zi în care stai cu nervii intinși, de multe ori nu mai ai chef să-ți bați capul. Dar vă asigur că merită. Viața e atât de scurtă și sunt atâtea lucruri faine pe lumea asta de aflat, de văzut și de ascultat…

Adrian: Veniți la concerte și sustineți underground-ul! ROCK!

Radu: Le mulțumesc pentru susținere și le recomand să nu ne asculte doar în online, ci să încerce să ajungă și la concertele noastre, pentru o experiență completă și, eventual, să stam și la o bere, înainte, în timp ce, și după concert.

BLOOD NETWORK: Donezi sânge și mergi la UNTOLD
Omelette, în deschidere la Lazy Monday
=