«

»

A…wake Me Up

În ciuda faptului că primele zile de toamnă sunt de obicei caracterizate de o înşiruire stereotipică şi monotonă de postări clişeice pe Facebook, eu am avut oportunitatea de a-mi petrece timpul departe de un ecran, la Awake Festival. Faţă de primele ediţii ale altor festivaluri, debutul acestuia nu a fost presărat cu hibe în organizare. Oamenii, locaţia, lineup-ul fain, liniştea de dimineaţă la o cafea, viaţă la camping si alte mii de conversaţii au transformat totul într-o experienţă de neuitat. Singura mare inconvenienţă a fost ploaia din ultima zi, atât de asemănătoare cu cea de la Electric Castle. 21273551_1627567610637408_2945307379938692624_o Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost multitudinea de copaci, parcul din jurul Castelului Teleki fiind o zonă cu aspect luxuriant. De asemenea, modalitatea puternică a organizatorilor de a interacţiona cu publicul a fost ceva nou pentru mine. Aceştia au vorbit şi au ascultat, au făcut glume şi chiar au îndemnat oamenii să-şi pună gândurile pe hârtie. Prima zi a început în forţă, Alternosfera mi-a lăsat prietenele în lacrimi prin sensibilitatea pieselor, apoi totul a revenit la nebunia electronică atunci când a urcat pe scenă trupa Knife Party. În afară de cele două scene mari, The Cube Main Stage şi The River Stage, s-au mai ţinut concerte de la trupe locale, la o a treia scenă improvizată.21273106_1628803137180522_7907026212043414561_o Aşa am dat peste Mary Grace , o trupă de adolescenţi faini din Târgu Mureş ce simt că îşi trăiesc visul de a ajunge pe scenă, de a fi apreciaţi şi de a face toate nebuniile posibile. I-am cunoscut din întâmplare în timp ce ţopăiam pe ritmul de reggae la Irie Maffia, totul pornind de la clasica întrebare “Ai o brichetă?”. Mary Grace e ca o familie deschisă la tot felul de idei. Genul pe care îl abordează este rock alternativ cu elemente de funk, jazz, indie şi reggae, oarecum o zacuscă muzicală. Revenind la headlineri, Subcarpaţi au readus folclorul încă o dată în inima tuturor şi m-au făcut să apreciez familia Culese din Cartier . Psihotrop şi Afo au susţinut un battle ce a stârnit publicul, iar Faust a continuat să încânte audienţa cu versurile sale aproape paradoxale. Gojira & Planet H, Modestep şi Maze s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, la un moment dat fugeam de la o scenă la altă doar să nu pierdem nicio secundă din fiecare concert. 21534310_901247936697733_2143358180_o Gândurile că următoarea zi începe munca sau că trebuie să prindem trenul nu ne-au oprit distracţia, atmosfera din ultima zi nefiind mai prejos decât cea din zilele anterioare. Coma şi Şuie Paparude au făcut plăcută aşteptarea de a-l vedea pe Tom Odell, chiar de la soundcheck se strânsese deja lume. M-a bucurat enorm să aud live piesa “Delicii” de la Coma , mi se pare că transmite purul spirit de vară “Nu prea e clar ce zi e azi, dar pare a fi fermecată”. Într-un final a venit şi momentul mult aşteptat ce mi-a hrănit curiozitatea. Tom a intrat pe scenă şi părea că respectă complet tipologia de “british-boy”, cu şuviţele blond cârlionţate şi cu o voce ce îţi taie respiraţia. De remarcat a fost şi talentul excepţional de a cânta la pian, amplificând fiecare răsuflare. A fost intens, au fost momente frumoase ce o să mă facă să mă întorc şi la anul. 21232006_1629931930400976_6471120795928144947_n Pe ansamblu, trecând de ploaia îngrozitoare, praf, furnici, festivalul a avut tot ce mi-am putut dori de la o vacanţă. M-a deconectat de la nebunia urbană şi m-a adus într-o colonie artistică. Experienţă a meritat şi de abia aştept a doua ediţie Awake.
21273685_1628805817180254_7094662355903289169_o

All Stars for Outernational
Artă urbană la ea acasă
=